Platon Chirnoagă

de la Enciclopedia României

Versiunea din 24 noiembrie 2010 18:13; autor: Bogdan Briscu (Discuție | contribuții)

(dif) «« Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare »» (dif)
Salt la: navigare, căutare
Platon Chirnoagă
Platon Chirnoaga.jpg
Născut 24 octombrie 1894, Poduri, Bacău
Decedat 29 martie 1974, Stuttgart, Germania
Ocupaţie militar, general

Platon Chirnoagă (n. 24 octombrie 1894, comuna Poduri, judeţul Bacău - d. 29 martie 1974, Stuttgart, Germania), general de brigadă.

Biografie

A urmat Şcoala militară de artilerie şi geniu (1913-1915), Şcoala de aplicaţie a artileriei şi Şcoala Superioară de Război (1923-1925).

Grade militare:

  • sublocotenent-1915
  • locotenent-1917
  • căpitan-1919
  • maior-1926
  • locotenent-colonel-1934
  • colonel-1939
  • general de brigadă-1944

Funcţii militare:

  • comandant de subunitate în Regimentul 17 Obuziere (1915-1923)
  • în serviciul Marelui Stat Major (planificarea operaţiilor)
  • profesor la Cursul de Comandament
  • profesor (1938-1939) şi comandant al Şcolii de aplicaţie a artileriei (1939)
  • şef al secţiei operaţii din Armata a 3-a (1939-1941)
  • subşef de stat major al Armatei a 3-a (1941-1942, 1942-1944)
  • stagiu la comanda Regimentului 7 Artilerie Grea
  • comandant al Grupului Artilerie Grea din Corpul Vânătorilor de Munte (1942)
  • comandant al Brigăzii 4 Artilerie (1944)
  • comandant al Diviziei 4 Infanterie (1944)

Participă la Războiul de Întregire (1916-1919) ca sublocotenent în Regimentul 17 Obuziere la acţiunile ofensive din Transilvania, de retragere şi de consolidare a frontului în Moldova, precum şi la acţiunile din Ungaria din 1919.

În cel de al doilea război mondial a participat cu Armata a 3-a la luptele din Bucovina, nordul Basarabiei, Nistru, Transnistria, Sevastopol, Crimeea, Kuban Cotul Donului.

La 20 octombrie 1944, comandând Divizie 4 Infanterie în capul de pod de la Szolnok, în timpul luptelor de pe Tisa, cade prizonier la Divizie 24 blindată germană.

În noiembrie 1944 a fost numit ministru de război în guvernul format la Viena de Horia Sima. A reuşit formarea şi trimiterea pe frontul de la Oder a unui regiment de voluntari români (martie 1945), în timp ce al doilea era gata de plecare pe front, iar al treilea se forma în tabăra de la Kaufholz. După capitularea Germaniei a fost internat în lagărul de la Gleisenbach, de unde va fi eliberat în aprilie 1947. După eliberare va locui în Austria, Franţa şi din 1968 la Stuttgart-Germania.

La 21 februarie 1946 a fost judecat în lipsă şi condamnat la moarte, fiind acuzat că a făcut parte din guvernul trădător constituit de Horia Sima în Germania.

A fost decorat cu:

  • Ordinul “Coroana României”, clasa a V-a
  • Ordinul “Steaua României”, clasa a V-a
  • “Crucea Comemorativă”
  • Medalia “Victoria”
  • “Steaua României” în grad de ofiţer
  • “Coroana României”, clasa a III-a, cu spade şi panglică de “Virtutea Militară”
  • “Steaua României”, clasa a III-a, cu spade şi panglică de “Virtutea Militară”
  • “Crucea de fier”, clasa a II-a (Germania)

A scris “Istoria politică şi militară a războiului României contra Rusiei Sovietice” (publicată postum la Madrid, 1986) şi “Istoria Daciei şi continuitatea daco-romană” (Madrid, 1972).

A decedat la 29 martie 1974, departe de ţară, în care nu s-a mai întors niciodată, fiind înmormântat la Stuttgart-Vaihingen, în Germania.

Bibliografie

  • Bichicean, G. - Istoria Şcolii de Aplicaţie pentru Artilerie şi Rachete “Ioan Vodă”, Editura Tribuna, 2000, p. 208-211;
  • Buzatu, G. - România şi războiul mondial din 1939-1945, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, Iaşi, 1995, p. 294;
  • Ucrain, C., gl. bg. (r.) dr., Scrieciu, L.,col. conf. univ. dr., Ene, N., col. - Personalităţi militare româneşti, vol. II, Editura C.T.E.A., Bucureşti, 2005 p.143-147;
  • Duţu, A., col. dr., Dobre, F., Loghin, L., col. (r.) dr. - Armata română în al doilea război mondial (1941-1945). Dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1999, p. 86-87;
  • Dobre, Dumitru - Personalităţi ale exilului militar românesc, Editura Militară, Bucureşti, 2008, p. 24-47;