Ştefan Cicio Pop

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Ştefan Cicio Pop
Ştefan Cicio Pop.jpg
Născut 10 aprilie 1865, Şigău, judeţul Someş
Decedat 16 februarie 1934, Arad
Ocupaţie om politic, jurist
 
Stema Camerei Deputatilor.png
  Preşedintele
Adunării Deputaţilor
Mandat
23 decembrie 1928 - 30 aprilie 1931
10 august 1932 - 18 noiembrie 1933
 
Stema Regatului Romaniei (1881-1921).png
 Preşedinte interimar al
Consiliului de Miniştri
Mandat
10 ianuarie 1920 - 12 martie 1920
Partide Partidul Naţional Român
(1891 - 1926)
Partidul Naţional Ţărănesc
(1926 - 1934)

Ştefan Cicio Pop (n. 10 aprilie 1865, Şigău, judeţul Someş - d. 16 februarie 1934, Arad), om politic, jurist, membru marcant al Partidului Naţional Român din Transilvania, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc. A luptat neîncetat pentru recunoaşterea drepturilor naţionale ale românilor din Ardeal.

Originea. Studiile

Ştefan Cicio Pop s-a născut în comuna Şigău de lângă Dej, jud. Cluj, la 10 aprilie 1865. Rămas orfan de mic copil a fost adoptat şi crescut de către un unchi al său, Vasile Pop din Gherla. A urmat şcoala primară la Gherla, iar liceul la Sibiu. Studiile universitare le urmează la Viena şi Budapesta, iar în 1891 obţine doctoratul în ştiinţe juridice.

Lider al românilor ardeleni. În Parlamentul de la Budapesta

După terminarea studiilor, practică avocatura, timp în care devine membru al Partidului Naţional Român din Transilvania, dornic să lupte pentru mişcarea naţională unionistă a românilor din Ardeal. În „procesul memorandiştilor” din 1894, Ştefan Cicio Pop s-a numărat printre avocaţii apărării, reuşind să obţină amnistierea semnatarilor cu ajutorul intervenţiei regelui României Carol I pe lângă împăratul Franz Joseph.

În 1905, Pop accede în Parlamentul de la Budapesta, fiind ales deputat de Şiria. Din această poziţie, el încearcă să facă cunoscute drepturile naţionale ale fraţilor săi ardeleni.

La 24 septembrie 1906 este condamnat la Cluj de autorităţile maghiare la 3 luni de temniţă şi o amendă de 800 coroane pentru două articole publicate în "Libertatea" şi care contraveneau politicii austro-ungare privind naţiunea română din Ardeal.

Marea Unire. Prim-ministru interimar.

Pe 30 octombrie 1918, participă la formarea Consiliului Naţional Român Central, casa lui fiind sediul acestui consiliu. Pe 1 decembrie 1918, Ştefan Cicio Pop a avut onoarea de a deschide lucrările acestui for unionist, iar apoi activează în Consiliul Dirigent pentru a pregăti unirea administrativă cu Vechiul Regat.

În primele guverne de după Marea Unire, este numit ministru de stat pentru Transilvania, iar la alegerile din noiembrie 1919 accede în Parlamentul votului universal. Pe 10 ianuarie 1920, primul ministru în funcţie, Alexandru Vaida-Voevod, a plecat în străinătate pentru a obţine recunoaşterea actelor legislative ce consfinţeau Marea Unire.

În aceste condiţii, el nu şi-a mai putut exercita sarcinile ce îi reveneau, iar în locul său este ales ad-interim la preşedinţia Consiliului de miniştri Ştefan Cicio Pop. Acest cabinet a guvernat doar până în 12 martie 1920, căci influenţa liberalului Ion I. C. Brătianu asupra regelui Ferdinand I a determinat formarea unui nou guvern condus de eroul general Alexandru Averescu.

Vicepreşedinte al PNŢ. Ultimii ani din viaţă

După istorica fuziune din 10 octombrie 1926, Pop va deveni vicepreşedinte şi membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc. Din această poziţie, va fi ales în două rânduri preşedinte al Adunării Deputaţilor, în perioada guvernării naţional-ţărăniste. Ştefan Cicio Pop a încetat din viaţă pe 16 februarie 1934, la vârsta de 71 de ani.

Activitate politică

Activitate Mandat
Deputat (în Parlamentul de la Budapesta) 1905 - 1918
Deputat (în Parlamentul României) 1919
Ministru de stat pentru Transilvania 17 decembrie 1918 - 12 martie 1920
Preşedintele Consiliului de Miniştri 10 ianuarie 1920 - 12 martie 1920 (ad-interim)
Preşedintele Adunării Deputaţilor 23 decembrie 1928 - 30 aprilie 1931
10 august 1932 - 18 noiembrie 1933

Bibliografie

  • Neagoe, Stelian - Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007 pp. 175-178 ISBN 973-96599-7-7
  • Theodoru, Radu - Urmaşii lui Attila, Editura Miracol, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9315-38-0