Agadici
de la Enciclopedia României
| Satul Agadici |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1366 |
| Populaţie | 259 locuitori |
| Cod poştal | 325601 |
|
Index sate în judeţul Caraş-Severin |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Agadici este un sat în judeţul Caraş-Severin, cu o populaţie de 259 locuitori (2002). Din punct de vedere administrativ este arondat oraşului Oraviţa.
Localizare
Se situează la circa 10 km nord de Oraviţa, între dealurile Ticvaniului Mic şi dealul Gladeşului, ca o poartă de ieşire spre câmpie.
Istorie
Este una din cele mai vechi aşezări de pe Valea Caraşului, aici, ca şi la Maidan, fiind descoperite urme de exploatare ale cuprului şi ale altor metale, de pe vremea romanilor. Un exemplu sunt minele părăsite din dealul Poiana Cailor.
Numele său original, sub care era cunoscut din cele mai vechi timpuri, este „Gădiş”. Acest nume apare în documente din secolul al XV-lea. Dar prima menţionare documentară este mai timpurie, din 1366, când este arătat ca sat aparţinător districtului Ilidia. Nu se cunoaşte originea numelui, dar una dintre ipoteze, mai mult o legendă, este că pe acest loc ar fi fost reşedinţa ducelui Glad. Astfel, la secolului al XV-lea, la Gădiş era o reşedinţă nobiliară şi avea un grad de dezvoltare echivalent unui oraş. Mai târziu, maghiarii i-au zis Agadics, de unde se trage şi numele oficial de azi. Localnicii îi mai spun şi astăzi "Găgiş", iar toponimia locului păstrează amintirea lui Glad: dealul Gladeşului sau Ogaşul Gladeş fiind două exemple.
Timp de două secole nu mai apar alte menţiuni documentare despre aşezare, firul istoric fiind reluat de notele lui Marsigli din 1690-1700, care consemnează satul Agateş în districtul Palanca. La recensământul din 1717 apare compus din 72 de case, aşadar circa 900 de locuitori. La 1755 (după alte date la 1772) a fost construită biserica ortodoxă, iar pe harta din 1772 figurează cu 163 de familii şi un teritoriu de 2.738 de jugăre. La 1776 se ştie că în sat exista deja o şcoală organizată.
În anul 1855 Agadiciul intră în proprietatea Societăţii de căi ferate maghiare. În această perioadă, un industriaş din Oraviţa pe nume Belgrader, construieşte aici o fabrică de cărămidă, pe care o exploatează până la sfârşitul secolului.
Populaţie
La recensământul din 2002, localitatea Agadici avea 259 locuitori dintre care 257 români, un german şi un maghiar.
Bibliografie
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Stănilă, Iosif, Valea Caraşului : districtul Ilidia sec.XIV-XVII: pagini din trecutul unui colţ de ţară, Timişoara, 1986
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]