Ajutor:Redactare

Îndrumar Enciclopedia României

Autobiografie Bibliografie Editare Drepturi de autor Fotografie Gramatică Imagini Introducere pentru wikipedişti Materiale audiovizuale Monografie Redactare

Consideraţii generale

Redactarea este partea finală a procesului de scriere a unei lucrări, în cazul nostru a unui articol enciclopedic. Redactarea articolului presupune că există deja un material colectat şi că autorul cunoaşte suficient de bine subiectul tratat pentru a-l pune în scris. Aici intervine un decalaj între cunoaştere şi expunere. Din acest motiv, este natural ca autorul să îşi însuşească câteva linii ghid ajutătoare. Din punct de vedere teoretic, redactarea se poate încadra în conceptul de „tehnică a muncii intelectuale”.

Astfel, în scopul scrierii unui articol, nu este suficient ca autorul să cunoască subiectul. Cunoştiinţele şi materialul acumulat, trebuie transmis mai departe într-o formă care să-şi atingă scopul. Iar autorul nu trebuie să piardă din vedere acest scop: comunicarea, informarea corectă şi obiectivă. De o bună redactare depinde în final înţelegerea cititorului - destinatarul final al articolului.

Stilul general folosit în redactarea unui articol, trebuie să faciliteze cititorului o înţelegere cât mai rapidă a textului. Trebuie să fie un stil expresiv, sugestiv, interesant, în niciun caz arid şi monoton; să fie corect, cu un limbaj îngrijit, care denotă claritate, naturaleţe, simplitate, concizie şi eleganţă.

Fundamente

Reguli de bază

Câteva trăsături fundamentale care trebuie avute în vedere:

• semnele de punctuaţie;
• regulile gramaticale;
• evitarea cuvintelor străine când ele au un corespondent în limba română;

Diacritice

Limba română se deosebeşte de alte limbi romanice prin prezenţa diacriticelor: ă; â; î; ş; ţ. Folosirea lor în lucrările cu caracter ştiinţific este absolut imperativă. De altfel, singurul mod de exprimare corectă - scrisă sau verbală, este acela care foloseşte în mod corect diacriticele şi sunetele asociate lor. Folosirea incorectă, sau lipsa diacriticelor, poate duce la confuzii sau la exprimări caraghioase.

Neologisme

Neologismele sunt în general de evitat, în special atunci când există cuvinte sau expresii echivalente în limba română. Folosirea neologismelor trebuie făcută în limitele impuse de context. Acolo unde neologismul acordă un plus de claritate terminologiei ele sunt binevenite. Însă nu se poate abuza de ele.

Trăsături stilistice

Logică

Ideile trebuie să fie prezentate într-o succesiune firească. Structura ideilor trebuie să urmeze principiile logice.

Obiectivitate

Redacatarea obiectivă exclude folosirea exprimărilor la persoana I, a exclamaţiilor, interjecţiilor, imperativelor sau vocativelor.

Precizie

Stilul redactării trebuie să urmăească o precizie în exprimare. O exprimare precisă presupune o terminologie specifică, care exprimă conceptele folosite într-un mod precis, fără expresii figurate sau negaţii. (exemplu: „Nu putem să nu luăm în consideraţie” )

Caracter metodic

Abordarea textului trebuie să fie metodică, ordonată.

Claritate

Claritatea expunerii presupune:

• evitarea frazelor lungi, confuze, a cuvintelor şi expresiilor imprecise;
• aliniate scurte, fraze scurte, într-un limbaj clar şi concis;
• respectarea normelor morfologice;
• evitarea folosirii excesive a abrevierilor.

Concizie

Concizia este o trăsătură esenţială a redactării unui text de calitate. Atât timp cât textul este concis, cititorul poate ajunge mai rapid şi mai eficient la informaţia pe care-l interesează. Urmăriţi să:

• evitaţi pleonasmele, repetările, introduceri nejustificate, lungimi inutile;
• folosiţi cât mai multe substantive şi verbe;
• folosiţi cât mai puţine adverbe, adjective, prepoziţii;
• evitaţi abundenţa de date neselectate, neordonate;
• evitaţi documentările prea ample în raport cu importanţa subiectului.

Sobrietate

Simplitatea - sau „sobrietatea” - permite unui text să fie citit de un public cât mai larg. Este important ca exprimarea să fie cât mai aproape de cea obişnuită. Cuvintele trebuie să fie cele folosite în mod curent, dar să nu degenereze în barbarisme sau în clişee. Pe de altă parte, sunt descurajate orice forme de „expresii preţioase” sau alte exprimări care să creeze impresia de erudiţie. Lipsa de sobrietate-simplitate, alienează cititorul de autor şi de opera sa.

Forţă

Calitatea unui text este dată şi de puterea de convingere a exprimării. Principiul de „forţă” în redactare este sursa care conferă vigoare textului şi îl scoate din monotonie. Forţa textului este dată de cuvintele, expresiile şi exprimările categorice.

Accesibilitate

Accesibilitatea este o trăsătură complementară caracteristicilor unui text bine redactat. A fi accesibil este un atribut important în cazul unei lucrări encilcopedice precum Enciclopedia României, care are un public ţintă extrem de diversificat. Din aceste motiv, textele publicate trebuie să fie în toată puterea cuvântului, accesibile tuturor, însă fără să cadă în extrema simplificărilor excesive. Prin text „accesibil” se înţelege un text care foloseşte un limbaj simplu şi direct, care evită exprimările obscure şi pretenţioase, prin folosirea jargonului ştiinţific, foarte puţin accesibil unor categorii consistente de cititori.

Bibliografie

• Bocşan, Crina, Elaborarea şi redactarea lucrărilor, Editura Lumina Evangheliei, Bucureşti, 2000 ISBN 973-99793-2-7