Aristizza Romanescu

Aristizza Romanescu
Născută		24 decembrie 1854, Craiova
Decedată		4 iunie 1918, Iaşi
Ocupaţie		actriţă
Căsătorită cu		Grigore Manolescu
Părinţi		Constantin Demetriad şi Paulina Stavrescu

Aristizza Romanescu (n. 24 decembrie 1854, Craiova – d. 4 iunie 1918, Iaşi). Actriţă.

Biografie

Fiică a artiştilor Constantin Demetriad şi a Paulinei Stavrescu, face primele studii de artă dramatică la Craiova, unde va şi debuta, la vârsta de 18 ani, în anul 1872, în trupa cupletistului I. D. Ionescu. A interpretat apoi diverse roluri pe scenele teatrelor din Iaşi, în trupa Milo – Demetriad, şi Bucureşti, unde a fost remarcată de scriitorul Ion Ghica, primul director al Teatrului Naţional, care i-a încredinţat rolul principal din tragedia Roma învinsă de A. Parodi, tradusă în versuri de Ion Luca Caragiale. Din 1877 joacă la Societatea Dramatică. În 1879 obţine o bursă regală la Paris, unde studiază arta dramatică cu profesorul Delaunay, împreună cu actorul Grigore Manolescu, partenerul şi apoi soţul ei.

Întoarsă în ţară, colaborează cu Teatrul Naţional din Bucureşti şi apoi cu cel din Iaşi. Interpretează rolurile „Iulia” din Ovidiu şi „Geta” din Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, „Zoe” din O scrisoare pierdută şi „Anca” din Năpasta de I. L. Caragiale, „Julieta” din Romeo şi Julieta, „Desdemona” din Othello de William Shakespeare, „Luiza” din Intrigă şi iubire de Friedrich Schiller, „Regina” din Ruy Blas, „Dona Sol” din Hernani de Victor Hugo etc., alături de parteneri ca Grigore Manolescu, Constantin I. Nottara, Ştefan Iulian ş.a.

Profesor de declamaţie la Conservatorul din Bucureşti, unde a pregătit mari actriţe, precum Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Sonia Cluceru ş.a. Aristizza Romanescu şi-a anunţat retragerea în anul 1903. Pensia primită era atât de mică, încât anul următor a trebuit să i se acorde un ajutor de 100 de lei „din mila statului”, ceea ce o determină să-i sfătuiască pe urmaşii ei, în Amintirile publicate în 1904, să nu îmbrăţişeze niciodată cariera artistică.

În 1911 – 1912, joacă în primul film românesc, Independenţa României, interpretând rolul unei surori de caritate. Marea artistă, creatoarea a peste 300 de roluri, a murit în sărăcie. A fost înmormântată în Cimitirul Eternitatea din Iaşi. „Aristizza Romanescu nu a fost înzestrată numai cu un mare talent. De la ea până astăzi nici o altă actriţă, oricât de iubită şi apreciată, a teatrului românesc, în cei 30 de ani de carieră, nu a desfăşurat o activitate aşa de imensă prin intensitatea şi varietatea ei. Aristizza Romanescu a jucat aproape cu egal succes toate genurile de roluri, trecând de la comedia bufă la comedia de salon, de la melodramă la tragedie. A cântat şi vodeviluri, a interpretat teatrul liric, tragedia antică, precum şi teatrul românesc” (Lucia Sturdza-Bulandra).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.