Bătălia de la Čirmen (26 septembrie 1371)

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Bătălia de la Čirmen [Bulgaria] (26 septembrie 1371). Conflictul otomano-creştin pentru hegemonie în Peninsula Balcanică. După ce coaliţia formată din oştile române şi maghiare au respins un atac otoman în 1369, pericolul a revenit.

Prin cucerirea Traciei, otomanii intră în contact cu bulgarii şi sârbii, care încearcă să oprească înaintarea. Alături de bizantini, sârbi şi bulgari participă la luptă şi oastea voievodului muntean Vladislav I Vlaicu (1364 – 1476/1477).

Bătălia cu oştile sultanului Murad I (1360/1362 – 1389), conduse de beylerbey-ul Rumeliei, Lala Şahin paşa, s-a desfăşurat pe râul Mariţa, la Čirmen (Kermianon), şi s-a încheiat cu înfrângerea creştinilor. Principii sârbi, Uglieša din Macedonia orientală şi Vukašin, au căzut pe câmpul de luptă. Victoria otomanilor a dus la modificarea hărţii politice a zonei, permiţându-le controlul asupra Macedoniei şi a ţinuturilor centrale din Peninsulei Balcanică.

Unii conducători balcanici ca Marko Kraljevič şi Constantin Dejanovič au devenit vasali ai sultanului. „Nenorocirea şi cruzimea s-au răspândit în toate oraşele şi ţinuturile din Occident [Peninsula Balcanică], astfel cum niciodată urechile n-au auzit iar ochii n-au văzut … Ismailiţii se răspândiseră şi se împrăştiaseră pe întregul pământ ca păsările în aer. Ei au trecut prin ascuţişul sabiei o parte din creştini, luând pe alţii în captivitate, în timp ce alţii fură sortiţi unei morţi grabnice” (călugărul Isaia din Serez).

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011