Banca Marmorosch Blank

Banca Marmorosch, Blank & Co.

Palatul Băncii Marmorosch Blank din Bucureşti
Fondată	1848
Desfiinţată	1948
Sediu	Bucureşti
Acţionari majoritari	Iacob Marmorosch Mauriciu Blank

Banca Marmorosch, Blank & Co. este o bancă istorică românească înfiinţată în 1848 de către Iacob Marmorosch. Acesta s-a asociat cu Mauriciu Blank la 1 ianuarie 1864 şi au pus bazele noii bănci, cu numele consacrat. A avut sediul în Palatul Băncii Marmorosch Blank din Bucureşti. Este cunoscută pentru importanţa pe care a avut-o la începutul anilor 1920, pentru implicarea în politica românească, dar şi pentru răsunătorul ei faliment din 1931. A fost desfiinţată în 1948.

Istoric

Începuturile băncii

Banca Marmorosch este una din cele mai vechi bănci din România. Ea a fost fondată iniţial sub formă de casă de bancă, la 1848, în contextul renaşterii politice şi naţionale a ţării. Sediul ei era într-o căsuţă din unul din cele mai vechi cartiere ale Bucureştiului, la intersecţia dintre strada Băcani cu strada Blănari. Fondatorul ei a fost Iacob Marmorosch, negustor şi zaraf („împrumutator” de bani), capitalul iniţial fiind de 30 mii lei.

Ascensiunea băncii a fost favorizată de legăturile de rudenie dintre Marmorosch şi bancherul Iacob Löbel, devenit director al sucursalei din Bucureşti a Băncii Imperiale Otomane din Constantinopol, sub firma „Banque de Roumanie”. În 1863, Iacob Marmorosch se asociază cu tânărul Mauriciu Blank (n. 8 iulie 1848, la Piteşti). După şase ani de activitate, cei doi devin asociaţi. În 1874 banca individuală se transformă în Marmorosch Blank & Co. cu capital colectiv de 172 mii lei, concentrată pe activităţi de bancă. Devine astfel una dintre cele mai puternice institute de credit de la acea vreme.

Banca modernă

În 1877 participă la finanţarea armatei român în Războiul de independenţă. După obţinerea independenţei, se implică în finanţarea construcţii mai multor căi ferate, lucrări edilitare şi de infrastructură. Totodată participă cu capital la înfiinţarea de fabrici, precum Fabrica de hârtie de la Letea. Astfel, începe să intre în industria aflată în fază incipientă, aducând o contribuţie semnificativă pentru dezvoltarea ei. Alte exemple semnificative sunt Fabrica de zahăr de la Chitila sau industria de decorticare a orezului, adusă de bancă în premieră în România.

În 1895 participă pentru prima dată la emiterea unui împrumut public român, în înţelegere cu bănci germane. Mijloceşte şi împrumuturi ale oraşului Bucureşti. Intră în domeniul asigurărilor în 1897, participând cu o treime din capitalul Societăţii Române de Asigurări Generale din Brăila. Ca urmarea rezultatelor bune obţinute, 2 ani mai târziu aceasta îşi va muta sediul la Bucureşti şi îşi va schimba numele în "Generala" - Societate Română de Asigurări Generale, ceea ce va deveni una din cele mai puternice şi cunoscute societăţi de asigurări din România.

În 1905 a fost transformată în societate pe acţiuni, cu un capital social de 8.000.000 de lei. Ulterior capitalul a fost sporit până la 125.000.000 de lei. Banca avea relaţii de afaceri cu puternice grupări bancare germane, austriece, franceze şi americane, fiind folosită de către acestea drept canal principal pentru pătrunderea capitalurilor occidentale în economia României.

Acţiune emisă de Banca Marmorosch Blank în 1919

În anii 1920, Banca Marmorosch Blank era cea mai puternică bancă comercială din România. În anul 1923, banca avea 25 de sucursale în Regat şi patru în străinătate (Paris, Istanbul, Viena şi New York). Totodată banca controla circa 115 firme prin intermediul cărora era puternic legată de marile companii din fosta tabără a Aliaţilor din Primul Război Mondial (Marea Britanie, SUA, Franţa) dar menţinea în paralel şi legături mai vechi pe care le avea cu bănci din tabăra opusă, precum Pester Ungarische Kommerzial Bank şi Darmstdater Bank.

Ca urmare a crizei economiei mondiale din 1930, Banca Marmorosch Blank a intrat în incapacitate de plată şi nu a mai putut face faţă cererilor de restituire a depozitelor, intrând în stare de faliment. Banca Naţională a României a intervenit puternic pentru a salva banca, preluându-i debite insolubile şi acordându-i credite preferenţiale. Ulterior Banca Marmorosch a obţinut concesiunea desfacerii tutunului şi sării, până atunci monopol exclusiv al Statului. Firma Discom, cea care a preluat, în numele băncii, monopolul statului în domeniul tutunului şi ţigărilor, s-a angajat să achite creditul acordat de către BNR într-un termen de 14 ani. B.M.B a reuşit astfel să se menţină până în 1948 (anul împlinirii a 100 de ani de la înfiinţare), când a fost naţionalizată.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964, vol. I, p.291
• Greceanu, O. N. Bucureştii, Tipografia Cartea medicală, Bucureşti, 1929
• Pintea, Alexandru, Băncile în economia românească, Editura economică, Bucureşti, 1995 ISBN 973-9198-13-9

Lecturi suplimentare

• Boambă, Ioan, Banca Marmorosch Blank & Co.: societate anonima: 1848-1923, Bucureşti, Editura Cultura Naţională, 1924