Consiliul Frontului Salvării Naţionale

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la CFSN)
Salt la: navigare, căutare

Consiliul Frontului Salvării Naţionale a fost organismul provizoriu al puterii de stat creat în seara de 22 decembrie 1989, cu scopul declarat al „instaurării democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român”. CFSN a avut atribuţia de a asigura în mod provizoriu conducerea statului român până la formarea primelor instituţii rezultate din alegeri libere.

Ca urmare a deciziei majorităţii membrilor ca Frontul Salvării Naţionale să se transforme în partid politic, a fost organizat un nou organism provizoriu al puterii de stat, denumit Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională.

Întemeierea Frontului Salvării Naţionale

După anunţul făcut la Televiziune al capturării soţilor Ceauşescu, în jurul orelor 19:00, potrivit declaraţiilor majorităţii celor implicaţi în mijlocul evenimentelor, în sediul CC al PCR, apoi în sediul TVR s-a pregătit organizarea unui organism menit să asigure provizoriu conducerea statului. Conform lui Ion Iliescu, denumirea de Front al Salvării Naţionale a aparţinut profesorului Melian de la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti.

{{#ev:youtube|06a9MImc97s|200}}

În jurul orei 23:30, Ion Iliescu transmite la Radio şi Televiziune „Comunicatul în ţară” al CFSN. Elementele de program ale noului organism erau separarea puterilor în stat, pluralismul politic, organizarea de alegeri libere, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, reorganizarea economiei naţionale, ş.a.

Printre cei 39 de membri fondatori, anunţaţi la televiziunea română de Ion Iliescu în seara de 22 decembrie, se numărau opozanţi ai regimului comunist precum Doinea Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Laszlo Tokes, Ion Caramitru, dar şi membri ai nomenclaturii, opozanţi ai regimului Ceauşescu sau marginalizaţi de regim: Alexandru Bârlădeanu, Dan Marţian, Ion Iliescu, Corneliu Mănescu, Silviu Brucan, Dumitru Mazilu, ş.a.

Organizarea Consiliului. Primele măsuri

Din cauza evenimentelor care au urmat zilei de 22 decembrie, CFSN nu s-a putut întruni decât abia în ziua de 27 decembrie, prilej cu care s-a anunţat oficial constituirea, organizarea şi modul de funcţionare ale acestei instituţii. Organismul era format din 141 de membri, reprezentanţi ai tuturor judeţelor din România şi era condus de un Birou Executiv: preşedinte - Ion Iliescu, prim-vicepreşedinte - Dumitru Mazilu, vicepreşedinţi - Cazimir Ionescu, Károly Király, secretar - Dan Marţian, membri: Bogdan Teodoriu, Vasile Neacşa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru şi Nicolae Radu. De asemenea, Petre Roman a fost desemnat în funcţia de prim-ministru.

Pe durata funcţionării sale, CFSN a guvernat prin decrete lege, devenind un organism legislativ şi executiv în acelaşi timp, însărcinat cu apărarea, numirile în funcţie, elaborarea legilor şi pregătirea primelor alegeri libere.

Ion Iliescu - preşedintele CFSN

Cel mai importante decrete-lege adoptate au fost acelea privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor obşteşti în România şi privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Guvernului României. De asemenea au fost abrogate legi, decrete şi alte acte normative din perioada regimului comunist şi a fost asigurat cadrul instituţional şi legislativ pentru funcţionarea statului român până la organizarea alegerilor libere.

Transformarea FSN în partid politic

Deşi în ziua de 3 ianuarie 1990 FSN a anunţat că nu este şi nu se va constitui într-un partid politic, la 23 ianuarie, cu 128 de voturi pentru, 8 contra şi 5 abţineri, CFSN a hotărât transformarea FSN în formaţiune politică. Acest fapt a provocat proteste şi demisia unor personalităţi precum Doina Cornea, Ana Blandiana, Ion Caramitru şi Mircea Dinescu.

Faţă de acestă decizie, în ziua de 28 ianuarie a avut loc o mare manifestaţie de protest a partidelor politice nou-înfiinţate, în frunte cu PNŢ-CD şi PNL. La rândul său, FSN a organizat o contramanifestaţie a doua zi, timp care au fost devastate sediile partidelor de opoziţie şi ale unor instituţii.

Pentru a stopa degenerarea acestor evenimente, pe 1 februarie a avut loc o întâlnire între reprezentanţii CFSN şi cei ai partidelor de opoziţie. În urma discuţiilor, a fost emis un comunicat prin care s-a anunţat convenirea asupra constituirii unui Consiliu Provizoriu de Uniune Naţională, format prin restructurarea actualului CFSN, precum şi prin reprezentarea egală, cu câte 3 membri, a partidelor constituite până la această dată în proporţie de 50 la sută din totalul membrilor.

Pe 6 februarie, Frontul Salvării Naţionale se transformă în formaţiune politică cu structură şi platformă de sine stătătoare, participând de pe poziţii egale cu celelalte forţe politice la alegeri, în timp ce Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională devine noul organism provizoriu al puterii de stat până la constituirea noilor instituţii rezultate din alegeri libere.

Decretul-Lege de constituire a CPUN a fost publicat în „Monitorul Oficial” pe 9 februarie 1990.

Comunicatul către ţară din 22 decembrie 1989

Cetăţeni şi cetăţene,

Trăim un moment istoric. Clanul Ceauşescu, care a dus ţara la dezastru, a fost eliminat de la putere. Cu toţii ştim şi recunoaştem că victoria de care se bucura întreaga ţară este rodul spiritului de sacrificiu al maselor populare de toate naţionalităţile şi, în primul rând, al admirabilului nostru tineret, care ne-a restituit, cu preţul sângelui, sentimentul demnităţii naţionale.

Un merit deosebit îl au cei care ani de zile şi-au pus în pericol şi viaţa, protestând împotriva tiraniei. Se deschide o pagină nouă în viata politică şi economică a României. În acest moment de răscruce am hotărât sa ne constituim în Frontul Salvării Naţionale, care se sprijină pe armata română şi care grupează toate forţele sănătoase ale ţării, fără deosebire de naţionalitate, toate organizaţiile şi grupările care s-au ridicat cu curaj în apărarea libertăţii şi demnităţii în anii tiraniei totalitare. Scopul Frontului Salvării Naţionale este instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român. Din acest moment se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat şi instituţiile sale îşi încetează activitatea, întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne. Toate ministerele şi organele centrale în actuala lor structură îşi vor continua activitatea normală, subordonându-se Frontului Salvării Naţionale, pentru a asigura desfăşurarea normală a întregii vieţi economice şi sociale. În teritoriu se vor constitui consilii judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale ale Frontului Salvării Naţionale ca organe ale puterii locale. Miliţia este chemată ca, împreună cu comitetele cetăţeneşti, să asigure ordinea publică. Aceste organe vor lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării populaţiei cu alimente, cu energie electrică, cu căldură şi apă, pentru asigurarea transportului, a asistenţei medicale şi a întregii reţele comerciale.

Ca program, frontul propune următoarele:

1. Abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ.

2. Organizarea de alegeri libere în cursul lunii aprilie.

3. Separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în stat şi alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unu sau, cel mult, două mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viaţă. Consiliul Frontului Salvării Naţionale propune ca ţara să se numească în viitor România. Un comitet de redactare a noii Constituţii va începe să funcţioneze imediat.

4. Restructurarea întregii economii naţionale pe baza criteriilor rentabilităţii şi eficienţei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economică centralizată şi promovarea liberei iniţiative şi a competenţei în conducerea tuturor sectoarelor economice.

5. Restructurarea agriculturii şi sprijinirea micii producţii ţărăneşti. Oprirea distrugerii satelor.

6. Reorganizarea învăţământului românesc potrivit cerinţelor contemporane. Reaşezarea structurilor învăţământului pe baze democrate şi umaniste. Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat atâtea daune poporului român şi promovarea adevăratelor valori ale umanităţii. Eliminarea minciunii şi a imposturii şi statuarea unor criterii de competenţă şi justiţie în toate domeniile de activitate. Aşezarea pe baze noi a dezvoltării culturii naţionale. Trecerea presei, radioului, televiziunii din mâinile unei familii despotice în mâinile poporului.

7. Respectarea drepturilor şi libertăţilor minorităţilor naţionale şi asigurarea deplinei lor egalităţi în drepturi cu românii.

8. Organizarea întregului comerţ al ţării, pornind de la cerinţele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale populaţiei României. În acest scop, vom pune capăt exportului de produse agroalimentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acordând prioritate satisfacerii nevoilor de căldură şi lumină ale oamenilor.

9. Întreaga politică externă a ţării să servească promovării bunei vecinătăţi, prieteniei şi păcii în lume, integrându-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaţionale ale României şi, în primul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varşovia.

10. Promovarea unei politici interne şi externe subordonate nevoilor şi intereselor dezvoltării fiinţei umane, respectului deplin al drepturilor şi libertăţilor omului, inclusiv al dreptului de deplasare liberă.

Constituindu-ne în acest front, suntem ferm hotărâţi să facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea civilă în România, garantând triumful democraţiei, libertăţii şi demnităţii tuturor locuitorilor ţării.

În mod provizoriu, în componenţa consiliului intră următorii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tőkés, Dumitru Mazilu, Dan Deşliu, general Ştefan Guşă, general Victor Atanasie Stănculescu, Aurel Dragoş Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bîrlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marţian, Mihail Lupoi, Gheorghe Voinea (general), căpitan de rangul I. Emil Dumitrescu, Vasile Neacşa, Cristina Ciontu, Marian Baciu, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Paul Negriţiu, Gheorghe Manole, Vladimir Ionescu, Adrian Sîrbu, Constantin Cîrjan, Géza Domokos, Magdalena Ionescu, Marian Mierlă, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Valeriu Bucurescu, Ion Iliescu.

Dând citire la posturile de radio şi televiziune acestui comunicat, Ion Iliescu a precizat: „Deocamdată, este o structură provizorie, gândită într-un mod foarte operativ. Lista rămâne deschisă. Nu aceasta va fi componenţa completă a consiliului. Am menţionat doar câteva nume de oameni care sunt legate de transformările pe care le cunoaşte ţara, oameni care au demonstrat spirit de sacrificiu în anii tiraniei, tineri care în aceste zile au fost pe baricade, care şi-au pus viaţa în pericol, reprezentanţi ai muncitorilor, ai studenţilor, ai intelectualităţii, ai armatei, acele forţe care au fost active, prezente în procesul de instaurare a noului regim al puterii. Lista rămâne deci deschisă. Pentru a putea completa componenţa consiliului aşteptăm propuneri din partea tuturor categoriilor şi forţelor sociale care au luptat şi au învins. Acest comunicat este o primă formă de platformă-program a noului organism al puterii de stat din România. Am primit mandatul de a vi-l prezenta.

Bibliografie

  • GROSESCU, Raluca, Conversia elitelor comuniste din România în perioada de tranziţie: 1989-2000, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului
  • STOICA, Stan, Dicţionarul partidelor politice din România (1989 - 2004), Ediţia a IV-a, Bucureşti, Editura Meronia, 1994 ISBN 973-8200-68-7