Comuna Cârţişoara

Comuna Cârţişoara Judeţul Sibiu (SB)

Localităţi componente
Cârţişoara

Amplasarea localităţii în judeţul Sibiu
{{#widget:Google Maps		key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w	lat=45.935871	lng=24.960938	zoom=5	smallzoomcontrol=yes	width=230	height=210}}

Atestare	1223
Populaţie	1.157 locuitori

Index comune în judeţul Sibiu
Index:Comune în judeţul Sibiu

Index comune în România
Comune în România

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Cârţişoara (în germană Oberkerz – „Cârţa de Sus”- în maghiară Kercisora sau Oprakercisora) este o comună în judeţul Sibiu.

Aşezarea geografică şi denumirea

Situată la 47 km vest de municipiul Sibiu, la sud de drumul naţional Sibiu-Braşov (DN1), pe traseul şoselei care traversează Munţii Făgăraş („Transfăgărăşanul”), de o parte şi de alta a pârâului Cârţişoara, aşezarea, cunoscută cândva şi sub numele de „Cârţa Română”, a fost populată, aproape exclusiv, de la începuturile Evului Mediu şi până în prezent, de români. Cea dintâi atestare documentară a localităţii datează din anul 1223, dar este vorba doar de o atestare implicită. Documentele menţionează că aşezarea a fost retrasă de sub autoritatea juridică a românilor şi donată mănăstirii cisterciene Cârţa. Identificarea clară a localităţii şi confirmarea caracterului său românesc datează însă din anul 1252. Pe atunci Cârţişoara, sub denumirea de „Ţara Cârţei”, era centrul administrativ şi politico-religios al Ţării Făgăraşului, având aceeaşi importanţă politico-administrativă precum Braşovul pentru saşi ori Sfântu Gheorghe pentru secui.

Potrivit unor interpretări, se presupune că numele comunei ar fi de origine slavă, fiind derivat din etimonul vechi slav „kurco”, ceea ce înseamnă loc defrişat, „curătură”, fie din sinonimul slavon „krc” sau „krci”. Potrivit altor interpretări, numele aşezării româneşti ar fi fost preluat de la mănăstirea Cârţa, aşezământ al călugărilor cistercieni, ale cărui ruine se pot observa şi astăzi la circa 5 km depărtare de Cârţişoara. Conform altei opinii, originea numelui se află în germanul „kerze” („lumânare”, „candelă”), denumire care îşi are sorgintea în numele latin al conventului mănăstirii Cârţa: „Santa Maria de Candelis”.

Istoric

Arhitectură ţărănească tradiţională în Cârţişoara

Cârţa Românească este atestată, sub acestă denumire, în documentele cancelariei regale maghiare în anii 1322 (Kerch Olacorum), în 1329 (Kerch Olacorum) şi 1411 (Kercz Olachorum şi Kerch Olochorum). Explicaţia acestor denumiri „duble” constă în faptul că între anii 1252 şi 1322 s-a constituit în apropiere, la o distanţă de circa 5 km, localitatea Cârţa sau Cârţa Săsescă, fondată de mănăstirea Cârţa şi populată cu colonişti germani, şi este evident că a fost nevoie de disocierea celor două aşezări omonime. De altfel vechimea şi poziţia aşezării româneşti în peisajul Ţării Făgăraşului este accentuată şi de tezaurul de monede descoperit spre sfârşitul secolului al XIX-lea în vecinătatea aşezării şi care a fost datat cam la mijlocul secolului al XII-lea.

În Evul Mediu, localitatea decade până la nivelul unui sat oarecare. Denumirea de Cârţişoara apare în izvoarele scrise în 1509, iar spre jumătatea secolului al XVI-lea apare atestată cu numele celor două sate, Oprea-Cârţişoara şi Streza-Cârţişoara. Un secol mai târziu, cele două sate au fost donate familiei nobiliare Teleki (care a înfiinţat la Oprea Cârţişoara o manufactură care producea hârtie - o aşa-numită "moară de hârtie", dar şi o fabrică de obiecte din sticlă, numită de localnici "glăjărie"). Cele două sate au fost reunite, din punct de vedere administrativ, în localitatea Cârţişoara abia în anul 1964.

Monumente istorice

În prezent Cârţişoara are patru biserici, două dintre acestea fiind construite cu două secole în urmă. Biserica ortodoxă din Oprea-Cârţişoara, cu hramul „Sfântul Nicolae", ridicată pe un promontoriu şi construită din cărămidă în 1806, este o biserică-sală cu turn, compusă din pronaos, naos şi altar poligonal decrosat. Pictura interioară şi cea exterioară aparţin lui Nicolae Grecu din Săsăuşi. Biserica din Streza Cârţişoara, purtând hramul „Buna Vestire”, a cărei construcţie a început în perioada 1812-1821, are un plan asemănător cu cea din Oprea-Cârţişoara, însă altarul este de formă semicirculară. Pictura murală aparţine aceloraşi meşteri zugravi Grecu din Săsăuşi.

În cimitirul din Oprea există un „Monument al Eroului Român”. Lucrarea este de tip Cruce memorială din marmură şi a fost ridicată în anul 1920 de către familia căpitanului activ Gheorghe Buruiană. Pe faţada monumentului se află următoarea inscripţie: „În memoria bravului cpt. activ Gheorghe Buruiană din Regimentul 21 Infanterie, căzut în luptele de la Porumbacul de Jos la 17-30 septembrie 1916, îmbărbătând o companie de asalt”. Pe cealaltă faţă a monumentului sunt înscrise următoarele cuvinte: „În memoria Eroului Căpitan activ Gheorghe Buruiană, familia recunoscătoare”.

Personalităţi

Badea Cârţan a dus faima Cârţişoarei în România şi în lume

Comuna este locul de naştere al lui Gheorghe Cârţan (1849-1911), cunoscut şi sub numele de Badea Cârţan, celebrul ţăran autodidact care aducea, din Regat, românilor transilvăneni, pe cărări montane numai de el ştiute (aşa-numita „vamă a cucului”), cărţi în limba română. Cârţan a fost un adevărat globe-trotter, ajungând, per pedes, la Roma. Presa din Peninsulă a salutat prezenţa lui la baza Columnei Traiane, exclamând în titluri de mari dimensiuni: „Un dac a coborât de pe Columnă !” Muzeul Etnografic şi Memorial „Badea Cârţan”, deschis în anul 1969, conservă cărţi ce au aparţinut bibliotecii ţăranului patriot precum şi o serie de exponate din domeniul ceramicii şi sticlei manufacturiere, dar şi o valoroasă colecţie de icoane pe sticlă, reprezentative fiind cele ale iconarului local Matei Ţâmforea.

De Cârţişoara îşi leagă existenţa poetul şi jurnalistul Mircea Florin Şandru (n.1949), membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti. Acesta a locuit aici în perioada 1949-1972. Centrul de Documentare şi Informare, inaugurat în decembrie 2011 şi accesibil tuturor membrilor comunităţii locale, poartă numele lui Mircea Florin Şandru.

Economie

Ocupaţia predominantă a locuitorilor o reprezintă creşterea animalelor. Clima submontană, puţin favorabilă practicării agriculturii, i-a determinat pe cârţişoreni să se limiteze la cultivarea doar a unor soiuri de plante, printre care se numără cartoful, ovăzul, orzul, porumbul. Un număr important de localnici lucrează în turism, dat fiind faptul că drumul Transfăgărăşan, care duce spre cabanele Bâlea-Cascadă şi Bâlea-Lac, a favorizat dezvoltarea unei adevărate industrii turistice. În comună, dar şi în imediata vecinătate a celor mai înalţi munţi ai României, au fost inaugurate numeroase pensiuni turistice. De reţinut că zona Bâlea-Lac este locul în care zăpada se păstrează în cea mai mare parte a anului, tot aici fiind construit în fiecare iarnă un „hotel de gheaţă”, un veritabil punct de atracţie pentru turişti.

Bibliografie

• Stahl, Henri H. Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti, vol.I-II, Bucureşti, 1958
• Prodan, David, Urbariile Ţării Făgăraşului 1601-1650, vol.I, Cluj-Napoca, 1996
• Antal, Lukacs, Ţara Făgăraşului în Evul Mediu. Secolele XIII-XVI, Bucureşti, 1999
• Cânduleţ, Traian, Cârţişoara, (2 volume), Editura LinkPim, Iaşi, 2002, ISBN 973-85986-5-6
• Giurgiu, Ioan, Badea Cârţan – un cioban de excepţie, Editura Tribuna, Sibiu, 2007