Constantin Angelescu

Constantin Angelescu
Naţionalitate		român
Născut		10 iunie 1869, Craiova, judeţul Dolj
Decedat		14 septembrie 1948, Bucureşti
Ocupaţie		om politic, medic chirurg
Membru de onoare al Academiei Române
Ales		24 mai 1934
Preşedintele Consiliului de Miniştri
Mandat 30 decembrie 1933 - 3 ianuarie 1934
Partide		PNL (1901 - 1938) FRN (1938 - 1940)

Constantin Angelescu (n. 10 iunie 1869, Craiova, judeţul Dolj - d. 14 septembrie 1948, Bucureşti), chirurg de elită, despre care profesorul Stelian Neagoe afirmă că a intrat în politică nu pentru a se îmbogăţi, căci era bine remunerat pentru activitatea sa medicală, ci din ambiţie personală, cu dorinţa de a sluji cât mai bine interesele naţionale ale României. A fost singurul care a diagnosticat cu precizie boala care a curmat brusc viaţa marelui om de stat Ion I. C. Brătianu.

Originea. Studiile. Activitatea profesională

Constantin Angelescu era fiul comerciantului Dumitru Angelescu şi al Teodorei Geblescu, descendentă din vechea boierime a Craioveştilor. În anul 1887 termină studiile secundare la Liceul „Carol I”, după care urmează cursuri universitare la Facultatea de Medicină din Paris, unde îşi obţine doctoratul în 1897.

Revine în ţară şi se angajează chirurg la Spitalul Brâncovenesc, apoi la Filantropia, iar din toamna anului 1910 la vestitul Spital Colţea. Din anul 1903 devine profesor universitar, fiind mulţi ani director al Clinicii de Chirurgie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti.

Începutul carierei politice. Ministru al Învăţământului

Simpatizant al doctrinei liberale, Angelescu se înscrie în Partidul Naţional Liberal, iar din 1901 este ales deputat. După un mandat la conducerea Ministerului Lucrărilor Publice (4 ianuarie 1914 - 11 decembrie 1916), este trimis în străinătate să pledeze pentru cauza unionistă a românilor, ca ministru plenipotenţiar la Washington (1 octombrie 1917 - 25 martie 1918), apoi la Paris, unde este cooptat şi în Comitetul Naţional pentru Unitatea Românilor. A fost primul ministru plenipotenţiar al României în S.U.A.

După Marea Unire, este numit ministru al Instrucţiunii Publice în toate guvernele liberale interbelice. Ca urmare a faptului că număra deja zece legislaturi consecutive în Parlament, în 1926 devine senator de drept.

Ca ministru a avut o contribuţie fundamentală la formularea şi adoptarea Legii învăţământului primar al statului şi învăţământului normal-primar din 26 iunie 1924, una dintre cele mai importante reforme ale educaţiei din România interbelică, cu rol în uniformizarea sistemului de educaţie românesc după Marea Unire.

Conform acesteia, învăţământul primar primea caracter unitar, obligatoriu şi gratuit, durata fiind de 7 ani.

„Om al şcolii şi al culturii”

Considerat „om al şcolii şi al culturii”, Constantin Angelescu a fost pentru 24 de ani preşedinte al Ateneului Român (15 noiembrie 1923 - 10 septembrie 1947), iar la 24 mai 1934 este ales membru de onoare al Academiei Române. De asemenea, între 1941 şi 1947, Angelescu a deţinut funcţia onorifică de preşedinte al „Ligii Culturale”.

Prim-ministru. Susţinător al regimului carlist

După asasinarea preşedintelui PNL, Ion G. Duca, de un comando legionar, Constantin Angelescu a fost desemnat să prezideze Consiliul de miniştri până la clarificarea evenimentelor care au tulburat scena politică. După numai patru zile îşi depune mandatul în favoarea liderului aripii tinerilor liberali, Gheorghe Tătărescu. Scurta perioadă în care a ocupat funcţia de prim-ministru a fost între 29 decembrie 1933-5 ianuarie 1934.

A susţinut regimul autoritar instaurat de regele Carol al II-lea şi a fost numit ministru de stat în primul guvern al patriarhului Miron Cristea. Totodată, la 30 martie 1938 a fost adoptat decretul de dizolvare a partidelor politice şi este oficializat Consiliul de Coroană ca instituţie a statului, iar doctorul Angelescu, în calitatea sa de fost prim-ministru, a fost numit consilier regal, funcţie păstrată până la abdicarea lui Carol.

Pe 14 septembrie 1948, Constantin Angelescu a decedat pe patul Spitalului francez „Saint Vincent de Paul” din Bucureşti, la vârsta de 79 de ani.

Activitatea politică

Activitate	Mandat
Deputat	1901 - 1926
Senator	1926 - 1940
Ministrul Lucrărilor Publice	4 ianuarie 1914 - 11 decembrie 1918
	10 februarie 1938 - 30 martie 1938
Ministrul Instrucţiunii publice	12 decembrie 1918 - 12 septembrie 1919
	19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926
	22 iunie 1927 - 3 noiembrie 1928
	14 noiembrie 1933 - 28 decembrie 1937
Preşedintele Consiliului de miniştri	30 decembrie 1933 - 3 ianuarie 1934
Ministru de stat	10 februarie 1938 - 30 martie 1938
Consilier regal	30 martie 1938 - 5 septembrie 1940

Moştenirea

Fostul Spital Interdepartamentul Al. Sahia din Bucureşti a fost rebotezat Spitalul Clinic "Prof. Dr. Constantin Angelescu".

Bibliografie

• Buzatu, Gheorghe, Cheptea, Stela, Cîrstea, Marusia, editori - Pace şi război (1940-1944) Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu, volumul I, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008
• Mamina, Ion; Scurtu Ioan - Guverne şi Guvernanţi (1916-1938), Bucureşti, Editura Silex, 1996, p.127
• Neagoe, Stelian - Oameni politici români, Bucureşti, Editura Machiavelli, 2007, pp. 22-24
• Nicolescu, Nicolae C. - Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Bucureşti, Editura Meronia, 2003, pp. 289-292