Constantin Diamandy

Constantin Diamandy
Naţionalitate		român
Născut		1868
Decedat		1931, Idrici, judeţul Vaslui
Ocupaţie		diplomat
Părinţi		Iancu Diamandy şi Cleopatra Catargi
Copii		Marie-Jeanne, Magda şi Ion

Constantin Diamandy (n. 1868 - d. 1931, Idrici, judeţul Vaslui) a fost diplomat, ministru plenipotenţiar al României, la începutul secolului al XX-lea.

Originea şi familia

Constantin Diamandy a fost membru al unei familii boiereşti din Moldova. de obârşie grecească. Tatăl său a fost Iancu Diamandy, deputat, senator şi prefect de Bârlad. Mama sa a fost Cleopatra Catargi. A mai avut un frate, George (1867-1917).

Din punct de vedere genealogic, familia Diamandy se înrudea cu familiile Iamandi şi Emandi, tot de origine greacă. Toate cele trei familii au dat României câte un diplomat de seamă.

Constantin a fost căsătorit cu Ioana Ghica, cu care a avut trei copii: Marie-Jeanne (1894-1976), Magda (1896-1981) şi Ion. Ioana Ghica s-a recăsătorit cu pictorul Theodor Pallady.

Singurul nepot, pe linie directă, a lui Constantin, a fost Dinu (n. 1916 - d. ?, la Paris), născut din căsătoria Marie-Jeannei cu Neculai Bastaki.

Studiile

Constantin Diamandy a efectuat studiile universitare la Bucureşti şi Paris.

Activitatea

A început cariera diplomatică la 15 mai 1892, ca ataşat de legaţie. Între 1910-1912 a funcţionat în această calitate la Sofia, iar în 1913 la Roma.

Numit ministru plenipotenţiar la ambasada română de la Petrograd, Imperiul Ţarist, a contribuit esenţial la realizarea acordului ruso-român (Convenţia Sazonov-Diamandy) care a făcut posibilă alianţa României cu Antanta, în anul 1916. Contribuţia lui C. Diamandy la semnarea tratatului de alianţă dintre România şi Antanta, din 4/17 august 1916, a fost de asemenea deosebit de importantă.

După terminarea Primului Război Mondial, a fost numit ca al doilea delegat al României la Conferinţa de Pace de la Paris, în 1919. Aici s-a remarcat prin stăruinţa cu care a insistat pe lângă Aliaţi, pentru ca aceştia să recunoască României rolul important jucat în Marele Război, pentru restabilirea păcii în Europa şi pentru opoziţia oferită de România bolşevismului din Rusia şi Ungaria.

În luna august 1919, după ocuparea Budapestei de către armata română, a fost numit înalt comisar al guvernului român în Ungaria.

Între 1924-1930 a fost ministru plenipotenţiar al României la Paris. În această calitate a semnat, în anul 1926, Tratatul de Alianţă cu Franţa.

Cea mai mare parte a memoriilor sale diplomatice au rămas nepublicate, doar câteva fragmente din acestea au fost publicate în reviste din ţară sau din străinătate.

Moartea

A murit la Idrici, lângă Bârlad, judeţul Vaslui, unde avea o moşie şi un conac.

Bibliografie

• Preda, Dumitru; Pâslaru, Ştefan; Georgescu, Maria; Stănescu, Marin C. - România în timpul Primului Război Mondial. Mărturii documentare, 1914-1916, volumul I, Editura Militară, Bucureşti, 1996 ISBN 973-32-0475-7