Cutina
de la Enciclopedia României
Satul Cutina |
|
Amplasarea localităţii în judeţul Timiş | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} |
Atestare | 1440 |
Populaţie | 364 locuitori |
Cod poştal | 307053 |
Index sate în judeţul Timiş |
---|
Index sate în România |
---|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
---|
Cutina este un sat în judeţul Timiş, comuna Bethausen.
Localizare
Cutina este situată în estul judeţului Timiş, pe malul drept al râului Bega, în Câmpia Lugojului şi în zona etnografică a Făgetului. Se situează la circa 21 km vest de oraşul Făget (cel mai apropiat oraş) şi la circa 24 km nord de municipiul Lugoj. Este traversată de drumul judeţean DJ 609B care leagă cele două oraşe timişene. Se învecinează la est cu centrul de comună Bethausen, la sud cu Cliciova şi Nevrincea, iar la vest cu Bodo.
Istorie
Satul Cutina este menţionat documentar pentru prima dată în anul 1440, cu numele Gwthonia sau Bwthonya. Numele satului apare menţionat în mai multe ocazii de-a lungul evului mediu (sub nume diferite care evoluează treptat spre numele actual). Când austriecii au cucerit Banatul în 1717, satul exista şi avea 20 de case, spre deosebire de alte localităţi care au fost fie abandonate din cauza războiului, fie părăsite cu timpul. După cum consemnează istoricul Ioan Lotreanu în „Monografia Banatului”, la 1780 avut loc un eveniment mai deosebit atunci când „mai bine de un an, a ars pământul de aici din nu se ştie ce pricină, până când nu a fost stins de nişte ploi puternice.”
Între anii 1898-1900 a fost construită biserica actuală, pe locul unei biserici mai vechi, din lemn, a cărei vârstă nu se cunoaşte. La 1913, sub stăpânire maghiară, satul era numit Gutonya. Abia după unirea Banatului cu România a primit numele său românesc. În perioada comunistă a cunoscut o decădere treptată, pe fondul scăderii numărului de locuitori.
Populaţie
După numărul de locuitori, satul se încadrează în categoria localităţilor de mici dimensiuni. De-a lungul timpului, populaţia sa nu a depăşit 1.000 de locuitori. El a fost din todeauna un sat de români. După cel de-al doilea război mondial numărul locuitorilor a început să scadă constant. La ultimul recensământ, cel din 2002, populaţia era de 364 locuitori, în scădere cu 8% faţă de recensământul din 1992.
De-a lungul timpului, populaţia satului a evoluat astfel:
Evoluţia populaţiei | |||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
1880 | 1900 | 1910 | 1930 | 1941 | 1966 | 1977 | 1992 | 2002 | |||||
845 | 923 | 969 | 876 | 874 | 644 | 521 | 396 | 364 |
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş. Vol. 1. Etnie, evoluţie istorică şi stratificare oiconimică, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]