Dejan
de la Enciclopedia României
| Satul Dejan |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1717 |
| Populaţie | 266 locuitori |
| Cod poştal | 307281 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Dejan este un sat în judeţul Timiş. Face parte din comuna Moraviţa şi are o populaţie de 266 locuitori (2002).
Cuprins
Localizare
Dejanul se află la graniţa dintre România şi Serbia, în extremitatea sudică a judeţului Timiş, la circa 60 km sud de municipiul Timişoara. Este un sat de câmpie, ridicat pe malul drept al râului Moraviţa. Se învecinează la sud-est cu centrul de comună, satul de frontieră Moraviţa, la vest cu Stamora Germană, la nord-est cu Percosova iar la est sud-est cu satul Gherman.
Istorie
Dejaniul a fost reînfiinţat pe locul vetrei satului Radovanz (în română Radovan), sat sârbesc distrus de turci. La conscripţia din 1717 încă mai apare menţionat cu 20 de case, pe locul numit Radovanz. Harta contelui Mercy din 1723-1725, o pomeneşte din nou, ca fiind locuită cu români, care aveau şi o biserică ortodoxă. [1]O parte dintre români s-au strămutat mai apoi în Mramorac, în Banatul sârbesc.
În 1786, sârbi şi români obligaţi să părăsească Moraviţa au înfiinţat o nouă vatră de sat. Moşia pe care s-au aşezat aparţinea erariului. Administratorul erarial care a aprobat înfiinţarea localităţii a fost Iosif Deschan; din acest motiv satul a fost numit în cinstea lui. Românii l-au numit Dejani sau Dajanfalău. În limba sârbă se numeşte Dežan iar în maghiară Dézsánfalva.
În jurul anului 1821 în Dejan s-au mutat primii unguri. Ei nu s-au putut adapta obieciurilor băştinaşilor români şi sârbi şi au părăsit satul. Alte familii de unguri au venit pe la 1829. Spre deosebire de primul val, ei s-au statornicit aici şi cu timpul au devenit majoritari.
A fost până în perioada contemporană un sat mixt româno-maghiaro-sârb. Astăzi majoritatea de circa 80% sunt români.
Demografie
Evoluţia populaţiei
<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1000 colors=003153,F5B800,DE3163,BFFF00,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total,români,sârbi,maghiari,germani
1880,688,39,183,372,94 1890,789,107,166,401,114 1910,963,137,187,569,64 1930,918,106,195,541,72 1941,811,61,195,491,60 1966,433,56,86,284,7 1977,340,93,55,188,4 1992,245,170,28,44,2 2002,266,218,16,31,- </lines>
- numărul sârbilor din 1941 este estimat
Conform recensământului din 2002, populaţia Dejanului era de 266 locuitori, dintre care 218 români (82%), 31 maghiari şi 16 sârbi.[2] Totodată, ea reprezintă puţin mai mult de un sfert din numărul maxim de locuitori pe care l-a atins satul înaine de primul război mondial, adică de aproape o mie de locuitori. Această scădere extrem de puternică se datorează condiţiilor socio-politice prin care a trecut Banatul în ultimul secol. Astfel, dacă Dejanul era la începutul secolului XX un sat majoritar maghiar, cu o comunitate semnificativă de români, sârbi şi germani, această realitate s-a modificat substanţial după cel de-al doilea război mondial. Numărul maghiarilor a scăzut constant, celelalte etnii au devenit treptat nesemnificative ca număr. În schimb românii au crescut ca număr, înlocuind treptat populaţia maghiară, însă numai în parte. Satul a devenit românesc, dar per total numărul locuitorilor a scăzut foarte mult, datorită plecării locuitorilor de alte etnii. Prima creştere a numărului de locuitori, după aproape 90 de ani de scădere continuă, a avut loc în perioada dintre recensămintele din 1992 şi 2002, fenomen însoţit de o consolidare a elementului românesc în localitate.
Note
- ↑ Lotreanu, p.158
- ↑ Varga E., Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002
Bibliografie
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Samoilă, Alexandru; Buruleanu, Dan; Moraviţa. Repere istorice, incursiuni fotografice, Editura Solness, Timişoara 2007
Bibliografie recomandată
- (maghiară) Mohári, István, Dézsánfalva. A nagy remények és a nagy csalódások évei 1795-2001, Editura Mirton, Timişoara