Denta

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Denta

Comuna Denta
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Denta.JPG
Atestare 1241
Populaţie 2.253 locuitori

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Denta este un sat în judeţul Timiş, centrul administrativ al comunei omonime. Are o populaţie de 2.253 locuitori (2002).

Geografie

Este un sat de câmpie, situat în sudul judeţului Timiş, la circa 40 km sud de municipiul Timişoara şi 5 km sud de oraşul Deta, pe drumul naţional DN59 (european E70), care leagă Timişoara de punctul de punctul vamal cu Serbia, Stamora Moraviţa. Este străbătut de râul Bârzava, canalizat de la Denta până în Serbia. Se învecinează la nord cu Deta, la nord-est cu Roviniţa Mare, la est cu Breştea şi Roviniţa Mică iar la sud cu Stamora Germană.

Istorie

Când a fost înfiinţată Denta, nu se cunoaşte, însă istoriografia presupune că între Deta şi Denta, ar fi existat castrul roman Potula, prin care trecea drumul roman care lega Canonia (Vârşeţ) de Zurobara (probabil Timişoara).[1] Pe teritoriul satului au fost descoperite mai multe vestigii romane, printre care şi o piatră de hotar. Cu toate acestea, prima atestare documentară a Dentei datează din 1241, iar după alte surse din 1322. Conform monografiei întocmite de Caius Pascu, Bela al IV-lea ar fi ridicat aici o cetate la 1241 de apărare. Astfel, după retragerea tătarilor, în zonă existau mai multe cetăţi de apărare printre care şi Denta. Cert este că la 1322 apare în documente ca aparţinând judeţului Caraş, cu numele Deuch, iar la 1332 apare cu numele Deud.[2]

În secolul XVI, când Banatul era paşalâc turcesc, Denta era o cetatea otomană care aparţinea Paşalâcului de Timişoara. Epidemiile de ciumă din secolul XVII au afectat grav şi Denta. Învăţatul turc Evliya Çelebi aminteşte de cetatea Denta în 1660. Despre ea spune că este „aşezată pe malul Timişului cu întărituri în 4 colţuri. Paza cetăţii o face un căpitan cu 50 de soldaţi. Are un depozit militar, o geamie, un restaurant şi câteva prăvălii mărunte” şi că „în cetate sunt multe grădini roditoare”.[3]

Stăpânirea otomană se încheie în 1716, când prinţul Eugeniu de Savoia intră în Timişoara, în consecinţă trupele turceşti se retrag din cetatea Denta, care ajunge astfel sub stăpânirea Imperiului austriac. Atunci Denta avea circa 100 de case. La scut timp, în 1720, încep primele colonizări cu germani (şvabi). Pentru a le asigura serviciul religios, se înfiinţează în 1724 parohia romano-catolică. Astfel, până la izbucnirea războiului austro-turc din 1737, în Denta trăiau 37 de familii de germani.[4] În 1745 se mută aici primele familii de bulgari. În acelaşi an începe şi construcţia canalului Bârzava.

Despre Denta scrie şi Francesco Griselini, în scrisoarea a VI-a către Iosif de Sperges, publicată în cunoscuta lucrare „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei”. Acesta, aflat în Banat între 1774 - 1776, scrie: „într-o zi în satul Denta din districtul Ciacovei, mă atrase curiozitatea într-un bordei ţigănesc. Primul lucru ce văzui fu un tânăr flăcău plin de râie, căruia mama sa îi adusese pe o farfurie de pământ, carnea fiartă a unui mic şarpe ca s-o mănânce. Deoarece pielea reptilei era deja înlăturată nu putui afla de la ţigancă, cărei specii aparţinea şarpele; după mai multe întrebări, numai atât am putut afla, că acel şarpe nu făcea parte din viperele veninoase. Tot aşa se serveau vechii egipteni de carnea şarpelui ca de cel mai bun şi sigur leac contra boalei Elefantiasis, care, după descrierea vechilor medici, era cea mai grozavă din toate bolile de piele.”[5]

La 15 februarie 1796 Denta primeşte dreptul de a ţine târguri săptămânale.

Ziua de 18 iunie 1951 a reprezentat o grea lovitură pentru mai multe familii din localitate care au fost deportate în Bărăgan. Regimul comunist instaurat în România şi deteriorarea condiţiilor de trai au dus la emigrarea, între 1956 - 1996 a unei bune părţi a populaţiei.

Demografie

La recensământul din 2002, populaţia Dentei a fost de 2.253 locuitori. Dintre aceştia 1.659 erau români, 169 sârbi, 153 maghiari, 145 bulgari, 81 de romi. Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează: <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=3500 colors=003153,F5B800,DE3163,BFFF00,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români,sârbi,maghiari,germani

1880,2877,1075,776,214,390 1890,3188,1077,776,312,649 1900,3220,1217,804,237,623 1910,3488,1259,776,410,662 1930,2979,1160,613,231,587 1941*,3126,1399,500,245,559 1966,2545,1455,446,235,118 1977,2482,1554,356,213,76 1992,2182,1511,203,173,40 2002,2253,1659,169,153,21 </lines>


Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş. Vol. 1. Etnie, evoluţie istorică şi stratificare oiconimică, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Damienescu, Constantin; Stoian, Mircea; Brebu, Marcel, Frontiera României cu Ungaria, Serbia şi Muntenegru, vol. 1, Editura Solness, Timişoara, 2004 ISBN 973-8472-94-6
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Pascu, Comuna Denta (jud.Timiş-Torontal). Monografie istorică, Tipografia "Sonntagsblatt", Timişoara, 1939
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Note

  1. Simu, Traian, Drumuri şi cetăţi romane în Banat, Editura Tipografia Naţională, Lugoj 1924, p.19 p.40
  2. Pascu, p.5
  3. Pascu, p.7, citează Egumenul Serafin, Un călător turc prin Banat în veacul XVII, în revista Banatul, Timişoara 1928, An III nr.1
  4. Pascu, p.8
  5. Francesco Griselini, Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei, Facla, Timişoara, 1984 p.161