Drapelele Unirii

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Participanţi la Marea Adunare de la Alba Iulia. Fâşia albastră a steagurilor are nuanţa cea mai deschisă de sepia

Steagurile naţionale româneşti purtate de participanţii la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 au fost în majoritate tricoloruri roşu-galben-albastre, cu fâşiile dispuse orizontal. Fotografiile luate de Samoilă Mârza la acel eveniment arată că unele dintre acestea au avut inscripţii pe fâşia galbenă. Muzeele din România păstrează şi astăzi câteva exemplare, cusute în tul dublu pentru o mai bună conservare.

Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti deţine trei astfel de drapele, dintre care două provenite de la Muzeul Unirii din Alba Iulia. Toate cele trei au fâşia albastră dispusă în partea superioară. Primul steag măsoară 2,35 m lungime şi 1 m lăţime şi are fâşiile terminate sub formă de unghi cu vârful în exterior. Hampa sa este de lemn vopsit în negru. Cel de-al doilea steag măsoară 1,30 m × 0,75 m însă îi lipseşte fâşia albastră. Cele două culori care i-au mai rămas se termină în unghi cu vârful în afară. Cel de-al treilea steag a fost transferat de la Muzeul de Etnografie din comuna Lupşa, judeţul Alba. Pânza este confecţionată din lână şi măsoară 1,90 m × 1,20 m, iar fâşiile se termină fiecare în unghi cu vârful în afară, de care este ataşat câte un ciucure de aceeaşi culoare. Flamura este fixată pe o hampă de lemn, de care a fost prinsă în partea superioară o legătură de busuioc şi o eşarfă tricoloră având la capete câte un ciucure. Pentru ca delegaţia comunei să aibă steag la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, femeile din Lupşa au trebuit să îl confecţioneze într-o zi şi o noapte. După eveniment, steagul a fost lăsat în grija învăţătorului Ceapă Sebastian, iar mai apoi a ajuns la directorul Muzeului de Etnografie din Lupşa.

Steagurile care aveau pânza întreagă au fost fixate în tul dublu în prima parte a anului 1971. Muzeul Naţional de Istorie mai deţine o emblemă purtată de Garda Naţională din Alba Iulia pe steagul ei, care se pare că nu s-a păstrat. Aceasta este realizată din mătase bej şi are o formă circulară cu diametrul de aproximativ 0,57 m, cu o prelungire ovală de 0,23 m în partea inferioară. Pe pânză a fost cusut cu negru şi cafeniu un corb în profil, cu aripile ridicate şi capul conturnat, iar lângă acesta, cu fir negru, două inscripţii: „Legiunea română MDCCCCXVIII” şi „Visul de veacuri se îndeplineşte”. Emblema este mult deteriorată şi a fost fixată în tul dublu în 1971.

Muzeul Unirii din Alba Iulia deţine alte steaguri tricolore purtate la 1 decembrie 1918. O parte sunt expuse în corpul muzeal din clădirea „Babilon”. Acestea au de asemenea fâşiile dispuse orizontal, iar unele dintre ele se termină în unghi cu vârful în afară, de care sunt cusuţi ciucuri de aceeaşi culoare. În Sala Unirii sunt expuse steagurile delegaţiilor din comuna Mihalţ şi din Braşov, ultimul având numele oraşului înscris cu negru pe fâşia galbenă.

Bibliografie

  • Pălănceanu Elena, Steaguri din colecţia Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România, în „Muzeul Naţional”, vol. I, 1974, pp. 135-155.

Legături externe