Duboz
de la Enciclopedia României
| Satul Duboz |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1333 |
| Populaţie | 245 locuitori |
| Cod poştal | 307297 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Duboz este un sat în judeţul Timiş, comuna Niţchidorf. Are o populaţie de 245 locuitori (2002).
Localizare
Localitatea este situată în sud-estul judeţului Timiş, în Câmpia Gătaiei, pe malul drept al râului Pogăniş. Mărgineşte zona protejată "Lunca Pogănişului". Este traversată de drumul judeţean 592B 6 km Chevereşu Mare - Niţchidorf - Tormac. Se învecinează la nord cu Niţchidorf, la est cu Izgar (Caraş-Severin) şi la sud cu Cadăr.
Istorie
Dubozul este printre cele mai vechi sate româneşti din Banat. El exista deja la 1333, atunci când colectorii papei strângeau dijma prin părţile Banatului. Apare menţionat într-un document de la acea dată, dar cu siguranţă satul este mai vechi decât atât. Se mai ştie că în Evul Mediu era o localitate înfloritoare. Aici avea reşedinţa familia nobiliară românească a Dăneştilor, cărora ungurii le-au zis Danfy, din româneşte Dan-fii sau „fiii lui Dan. Din 1399 şi până la începutul secolului 16 a fost în proprietatea acestei familii care îşi zicea şi „de Duboz”. La 1462 districtul Duboz includea 67 de sate din împrejurimi.
Când austriecii au smuls Banatul de sub turci în 1717, au găsit satul încă locuit. Era o localitate cu case de lemn înşirate de-o parte şi de alta a Pogănişului. Austriecii au regularizat Dubozul în 1796, trasându-i bine cunoscutele drumuri drepte, paralele. A avut şi o biserică de lemn foarte veche, construită la 1735, dar care s-a prăbuşit în 1945 în urma unei furtuni puternice. Ca şi în cazul Blajovei, localnicii au trebuit să cedeze o parte din pământurile lor pentru a face loc satului-colonie Nitkydorf, înfiinţat la 1784. Multă vreme forfota vieţii din Duboz a avut loc în jurul morilor amplasate pe braţul Pogănişului. În apropiere să găsea şi o pădure de stejar, din a cărui rămăşiţă a mai rămas şi astăzi un trunchi de stejar vechi de circa 600 de ani, cu care locuitorii se mândresc.
Populaţia
Sat românesc din totdeauna, Dubozul şi-a păstrat dimensiunile sale reduse, cel mai mare număr de locuitori fiind înregistraţi la 1900, când a fost depăşită cifra de 700 de suflete. Dar de atunci şi până astăzi, numărul locuitorilor a scăzut constant, la doar o treime faţă de vremurile de maximă înflorire. La recensământul din 2002 au fost înregistraţi 245 locuitori, marea majoritate români ortodocşi. Populaţia satului este în proces accentuat de îmbătrânire şi în continuă scădere. <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei din Duboz" ymin=0 ymax=800 colors=3B444B xlabel ylabel=4 grid=xy legend> ,total 1880,654 1890,672 1900,735 1910,776 1920,692 1930,701 1941,632 1956,538 1966,474 1977,419 1992,261 2002,245 </lines>
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Trifan, Nicoleta; Duma, Constantin; Trifan, Radu, Povestea Niţchidorfului, Timişoara 2009
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]