Elena Bibescu

Elena Bibescu
Născută		1855
Decedată		18 octombrie 1902, Iaşi
Ocupaţie		pianistă
Părinţi		Emanoil Costache Epureanu şi Maria Sturdza Bârlădeanu

Elena Bibescu (n. 1855 – d. 18 octombrie 1902, Iaşi), pianistă.

Biografie

Fiica liderului conservator Manolache Kostaki Epureanu şi a Mariei Sturdza Bârlădeanu, a studiat pianul doi ani la Viena, unde a fost distinsă de Conservatorul Imperial cu o medalie şi o diplomă de onoare. Urmează apoi cursuri timp de un an cu Anton Rubinstein, pianist de faimă mondială şi director al Concertelor Imperiale Ruse şi al Societăţii Muzicale din Petersburg, şi cu Marc de la Nux, la Paris.

A debutat, pe 14 februarie 1873, la un concert pentru săraci, susţinut pe scena Teatrului Mare din Bucureşti. În acea seară, prinţul Alexandru Bibescu, fiul fostului domnitor Gheorghe Bibescu, i-a cerut mâna şi a obţinut-o. Astfel a devenit ruda prin alianţă a influentelor familii nobile Brâncoveanu, Filipescu, Cantacuzino, Caraman-Chimay, de Noailles ş.a. „Prin căsătoria Elenei Kostaki Epureanu cu prinţul Alexandru Bibescu, se întâlneau pentru prima oară la această înălţime două neamuri opuse nu numai prin locul de obârşie, Moldova Kostăkeştilor şi Oltenia Bibeştilor, ci şi prin poziţia … faţă de Alexandru Ioan Cuza: Manolache Kostaki Epureanu era pro-Cuza, Gheorghe Dimitrie Bibescu anti-Cuza, deşi unionist în felul lui...” (C. D. Zeletin).

Saloanele ei muzicale ţinute la Bucureşti sau Paris erau frecventate de cei mai importanţi artişti ai timpului, precum şi de aristocraţia europeană, Franz Liszt, Richard Wagner, Ignacy Jan Paderewski, Anatole France, Ambroise Thomas, Camille Saint-Saëns, Claude Debussy, Edouard Vuillard, Jules Massenet, Henri Vieuxtemps, Vincent d’Indy, Anton Rubinstein, Sternfeld Heller, Charles Gounod sau Marcel Proust. Fiii ei, Anton şi Emanuel Bibescu, apropiaţi ai lui Marcel Proust, au avut un rol însemnat în geneza romanului À la recherche du temps perdu. A fost marea prietenă a reginei Elisabeta, pe care a influenţat-o în multe privinţe. La recitalul oferit de ea la Teatrul Naţional din Bucureşti, în decembrie 1881, sub patronajul reginei şi în prezenţa perechii regale, Elena Bibescu a interpretat partitura de pian din uvertura la Wilhelm Tell, de Gioacchino Rossini. A avut un rol foarte important în impunerea în conştiinţa publică franceză a lui George Enescu, care a debutat componistic, în 1898, cu Poema Română. Acesta o considera ca a doua sa mamă, închinându-i întreaga operă de până la Oedip. Cu un an înainte Enescu interpretase Concertul pentru vioară şi orchestră (reducţie pentru pian) de Felix Mendelssohn-Bartholdy şi Sonata Kreutzer de Beethoven, în salonul principesei şi acompaniat de ea, cunoscând mulţi muzicieni celebri. După un şir de concerte în care l-a acompaniat, tânărul muzician era consacrat, iar meritul protectoarei sale recunoscut. În scandalul creat de idila dintre principele moştenitor Ferdinand şi Elena Văcărescu, Carol I a privit-o pe Elena Bibescu ca pe o complice activă în ţesătura de intrigi şi a obligat-o să părăsească ţara.

Bibliografie

• Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009