Elena Teodorini

Elena Teodorini
Născută		25 martie 1857, Craiova
Decedată		27 februarie 1926, Bucureşti
Ocupaţie		cântăreaţă de operă
Părinţi		Theodor şi Maria Teodorini

Elena Teodorini (n. 25 martie 1857, Craiova – d. 27 februarie 1926, Bucureşti). Cântăreaţă de operă.

Biografie

Fiica lui Theodor şi a Mariei Teodorini a început să ia lecţii de canto şi pian la vârsta de şase ani, la Craiova, până în 1871, când a fost admisă la Conservatorul de la Milano.

A debutat ca solistă trei ani mai târziu într-un oraş italian de provincie. În 1877, după Rigoletto de Giuseppe Verdi şi Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, jucate la Bucureşti, a interpretat, ca soprană dramatică, rolul „Valentinei” din piesa Hughenoţii de Giacomo Meyerbeer, la „Scala” din Milano. La vârsta de numai 20 de ani, devine prima soprană din România care a cântat pe cea mai faimoasă scenă lirică a lumii. După succesul înregistrat la Milano, unde a fost ovaţionată timp de 15 minute, a cântat pe mari scene din Italia, Spania, Austria, Franţa, Portugalia, Rusia, America Latină şi România, intrând în contact cu o serie de personalităţi, G. Verdi, Jules Massenet, prinţesa de Metternich, Enrico Caruso, Giuseppe di Luca, Sarah Bernhardt, Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, prinţul moştenitor al Japoniei Hirohito, Regina Maria ş.a.

A încântat publicul prin rolurile de canto alto şi soprană lejeră, „Magdalena” din Rigoleto şi Traviatta de Verdi, „Margareta” din Faust de Charles Gounod, Carmen de Georges Bizet, Gioconda lui Amilcare Ponchielli (care i-a trimis o scrisoare de mulţumire după triumful înregistrat pe scena teatrului din Madrid), Irodiada oferită de Massenet cu dedicaţia „Pentru Elena Teodorini, cu admiraţie completă şi absolută”, „Chimena” din Cidul aceluiaşi compozitor ş.a.

A fondat la Paris, în 1908, Academia Lirică Română şi a refăcut, pe cheltuiala sa, teatrul din Craiova întemeiat de tatăl ei.

„Este ultima cântăreaţă a secolului XIX care, înzestrată cu o voce autentică de mezzosoprană, a cântat cu aceleaşi şanse de reuşită şi în roluri a căror ţesătură corespundea registraţiei de falcone sau de soprană, efect caracteristic pentru înţelesul termenului de soprano sfogato” (Harold Rosenthal, John Warack, Dicţionar de operă).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.