Eremia Grigorescu

Eremia Grigorescu
Născut		28 noiembrie 1863, Târgu Bujor
Decedat		21 iulie 1919, Bucureşti
Ocupaţie		general
Ministru de Război al României
Mandat 24 octombrie 1918 - 29 noiembrie 1918
Căsătorit cu		? Elena Negroponte
Copii		Traian Ullyse

Eremia Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Târgu Bujor, judeţul Galaţi - d. 21 iulie 1919, Bucureşti) a fost un general de artilerie al Armatei Române, ministru de Război între 24 octombrie 1918 - 29 noiembrie 1918, erou naţional.

Biografie

Eremia Grigorescu s-a născut la Târgu Bujor la 28 noiembrie 1863. A fost căsătorit de două ori. A divorţat de prima soţie în anul 1918 şi s-a căsătorit cu Elena Negroponte, cu care a avut o relaţie în timp ce era pe front şi în al cărei conac generalul îşi va instala cartierul general în anul 1917. Fiul său cu Elena Negroponte, Ulyse, s-a născut la Bârlad, judeţul Vaslui, la 20 noiembrie 1917, în timp ce Eremia Grigorescu era încă însurat cu prima soţie. După ce va divorţa de aceasta, îşi va recunoaşte oficial fiul.

Studiile

Urmează şcoala primară (1870 - 1874) şi gimnaziul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1874 - 1878). Obţine diploma de bacalaureat în 1881, la Liceul Naţional din Iaşi. După absolvirea ciclului inferior, se înscrie la cursurile Facultăţii de Ştiinţă şi Medicină din acelaşi oraş. Urmează doar primul an, după care, în 1882, pleacă la Bucureşti şi se dedică carierei militare.

Este admis în urma unui examen la Şcoala de ofiţeri de infanterie şi cavalerie. După absolvirea acestei în 1884, mai urmează încă doi ani la Şcoala de artilerie şi geniu. Pentru că a obţinut rezultate excepţionale a fost ataşat comitetului de artilerie Saint Thomas d'Acquin din Paris, urmând cursurile de matematică la Sorbona (1887 - 1889).

După ce s-a întors în ţară a publicat lucrarea Calculul probabilităţilor aplicat la gurile de foc şi a început să predea cursuri de algebră superioară şi de artilerie la şcolile militare din ţară. În 1895 a înfiinţat Pulberăria de la Dudeşti, pe care a condus-o mulţi ani.

Grade militare:

• sublocotenent (1884)
• locotenent (1889)
• căpitan (1892)
• maior (1899)
• locotenent-colonel (1902)
• colonel (1911)

A avansat rapid în ierarhia militară, până la gradul de general de brigadă (28 noiembrie 1915), apoi, în timpul Marelui Război, este avansat la general de divizie (1 aprilie 1917), şi general armată (24 ianuarie 1918).

Funcţii militare:

• comandant de subunitate în Regimentele 2, 6, 10, 11, 9 şi 1 artilerie (1884; 1889-1896)
• sudirector al Pulberăriei Armatei (1896-1899)
• director al Pulberăriei Armatei (1899-1903)
• director al Artileriei în Ministerul de război (1903-?)
• comandant al Şcolii de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină (1907-1910)
• director al direcţiei de personal din Ministerul de război
• comandant al Brigăzii 3 artilerie
• comandant al Diviziei 15 infanterie (1915-1917)
• comandant al Corpului 6 Armată (1917)
• comandant al Armatei 1 (1917-1918)
• ministru de război (24 octombrie-29 noiembrie 1918)

În timp ce era director al Pulberăriei Armatei a refuzat în mod repetat să recepţioneze o comandă de fulmicoton (un tip de exploziv), achiziţionat de la firma vieneză Blumau, pentru că acesta nu corespundea caietului de sarcini. Din acest motiv a fost schimbat, din ordinul ministrului de război, Dimitrie Sturdza, din funcţia de director al Pulberăriei.

Participarea la Primul Război Mondial

Intrarea României în Primului Război Mondial, în 1916, îl găseşte pe post de comandant al Diviziei 15 infanterie. Obţine victoriile de la Mulciova şi Arabagi în Dobrogea. De aici este trimis de urgenţă cu divizia sa la Oituz. Aici va câştiga trei bătălii decisive, reuşind să stabilizeze frontul.

Până în iulie 1917 rămâne cu Divizia sa pe poziţii, apoi este trimis la Nămoloasa, în calitate de comandant al Corpului VI armată. De aici este trimis la Mărăşeşti la comanda Armatei I română şi a celei de-a IV-a rusă. În condiţii vitrege, reuşeşte să câştige bătălii extrem de grele împotriva germanilor conduşi de feldmareşalul Mackensen supranumit „spărgătorul de fronturi”. În final a fost pentru prima dată învins la Mărăşeşti de armata germană mult superioară.

Eremia Grigorescu este autorul lozincii „Pe aici nu se trece” de la Oituz şi a lozincii „Nici pe aici nu se trece”, de la Mărăşeşti. Este considerat eroul de la Mărăşeşti şi Oituz.

În momentul reintrării României în război, Grigorescu a ocupat funcţia de ministru de Război (24 octombrie 1918 - 29 noiembrie 1918) în guvernul Coandă. După Marea Unire, a îndeplinit funcţia de inspector general de armată până la moartea sa, survenită la 21 iulie 1919, la vârsta de 56 de ani. A fost înmormântat iniţial în cimitirul ostaşilor de la Mărăşeşti, osemintele fiindu-i mutate ulterior la Mausoleului de la Mărăşeşti, în sarcofagul din partea centrală a acestuia.

Lucrări

• Calculul probabilităţilor cu aplicare la gurile de foc de artilerie
• Studiul balistic al armei Manlicher md. 1893 şi altele

Bibliografie

• Petrescu, Florian - Oameni de seamă din istoria românilor, volumul II, Editura Versus, Bucureşti, 2008 ISBN 978-973-7754-21-9
• Predescu, Lucian - Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7
• *** - 165 ani de existenţă a artileriei române moderne, Bucureşti, 2008