George Barbu Ştirbei

George Barbu Ştirbei
Născut		1 aprilie 1832, Bucureşti
Decedat		1925, Paris
Ocupaţie		om politic, jurist
Ministrul Afacerilor Străine din România
Mandat 15 iulie 1866 - 21 februarie 1867

George Barbu Ştirbei (n. 1 aprilie 1832, Bucureşti - d. 1925, Paris), om politic, fiul al ultimului domn al Ţării Româneşti înainte de Unire, după o scurtă experienţă în administraţia publică românească s-a stabilit la Paris, unde s-a remarcat ca un talentat scriitor şi publicist de limbă franceză.

Biografie

A fost fiul cel mare al domnitorului Ţării Româneşti, Barbu Ştirbei, şi al Elisabetei Cantacuzino-Paşcanu. A urmat la Paris Colegiul „Bollin” şi Liceul „Louis le Grand”, apoi studiază ştiinţele administrative la Înalta Şcoală de Ştiinţe Politice şi pe cele juridice la Facultatea de Drept, unde obţine licenţa în 1847 şi doctoratul în 1850.

Revenit în ţară, intră în administraţia publică, devenind Logofăt al Dreptăţii în anul 1853 şi Ministru de Război în anul 1856, în timpul domniei tatălui său. În timpul lui Alexandru Ioan Cuza, ca deputat în Adunarea Electivă, semnează, alături de alţi 31 de politicieni, conservatori şi liberali-radicali, un protest în care se critica politica domnului, în 22 ianuarie 1863.

În aprilie 1866, George Barbu Ştirbei a făcut parte din delegaţia care a prezentat principelui Carol de Hohenzollern rezultatul plebiscitului prin care era chemat să ocupe tronul României.

Considerat de noul domn un „diplomat dibaci”, George Barbu Ştirbei a făcut parte din Guvernul Ion Ghica (2) ca ministru al Afacerilor Străine (15 iulie 1866 - 21 februarie 1867).

După o vreme, acest „diplomat dibaci”, cum era numit de Carol I, părăseşte ţara şi se stabileşte la Paris, unde va primi naturalizarea în anul 1888. Aici se va impune ca publicist şi scriitor. A trecut la cele veşnice în 1925, la vârsta de 93 de ani.

Bibliografie

• Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 682-683
• Bulei, Ion; Mamina, Ion, Guverne şi guvernanţi (1866 - 1916), Editura Silex, Bucureşti, 1994
• Stoica, Stan, Dicţionar Biografic de Istorie a României, Editura Meronia, Bucureşti, 2008