Gheorghe Mihoc

Gheorghe Mihoc
Gheorghe Mihoc
Naţionalitate		român
Născut		7 iulie 1906, Brăila
Decedat		25 decembrie 1981, Bucureşti
Ocupaţie		matematician, statistician
Membru titular al Academiei Române
Ales		1963

Gheorghe Mihoc (n. 7 iulie 1906, Brăila - d. 25 decembrie 1981, Bucureşti) matematician, statistician, membru titular al Academiei Române. Împreună cu Octav Onicescu a pus bazele Şcolii matematice româneşti de teoria probabilităţilor şi statistică matematică.

Cariera academică

În 1908, familia Mihoc s-a mutat la Bucureşti. Aici, Gheorghe Mihoc a urmat şcoala elemntară şi liceul „Gheorghe Şincai”. Studiile superioare l-a început la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Ştiinţe. În 1928 s-a licenţiat în matematică, după care a plecat în străinătate să-şi perfecţioneze studiile, la Universitatea din Roma, unde marele statistician Corrado Gini înfiinţase noua Facultate de Statistică. A obţinut titlul de doctor în ştiinţe şi actuariale în iulie 1930, sub îndrumarea statisticianului italian Guido Castelnuovo. Întors în ţară, i s-a oferit un post de profesor la Şcoala de Statistică, actuariat şi calcul din Bucureşti, şcoală înfiinţată în acelaşi an şi condusă de Octav Onicescu. Mihoc a predat aici cursuri în matematică actuară din 1930 până în 1948.

Pe 28 aprilie 1934, el şi-a obţinut titlul de Doctor în matematică de la Universitatea din Bucureşti, cu teza Asupra proprietăţilor generale ale variabilelor statistice independente. Din comisiei făceau parte Dimitrie Pompeiu, preşedinte, Anton Davidoglu şi Octav Onicescu.

Începând cu 1937, Mihoc a devenit asistentul lui Octav Onicescu, mai întâi în mecanică, apoi în algebră şi calculul probabilităţilor. Între 1942 şi 1946 a fost conferenţiar de matematici generale la Facultatea de fizică-chimie. În 1946 a fost numit profesor de matematică financiară la Academia comercială din Bucureşti (1946-1949). În 1948, după reforma educaţiei, a fost numit şef de catedră al departamentului de calculul probabilităţilor şi statistică matematică (1948-1973).

Funcţii şi distincţii

Activitatea profesională a lui Gheorghe Mihoc a început cu funcţia de statistician la Institul Central de Statistică, angajat la 15 aprilie 1929. A ocupat diverse funcţii, pentru ca în 1948 să fie numit director general al Institutului Central de Statistică, funcţie pe care a ocupat-o până în 1951. Între 1951 - 1960 a fost decan al Facultăţii de matematică-fizică. A prorector pentru 3 ani, după care, în 1963, a ajuns rector al Universităţii din Bucureşti. A deţinut această funcţie până în 1968.

Din 1955 a fost membru corespondent al Academiei Române şi a devenit membru titular în 1963. A fost director al Centrului de statistică al Academiei între 1964-1975. Declarat profesor emerit în 1964 şi om de ştiinţă emerit în 1969. Laureat al Premiului de Stat în 1962. Preşedinte al Academiei Române din 1980 până la moartea sa un an mai târziu.

Lucrări

• Curs de matematici actuariale, 1932
• La dépandance statistique. Chaînes et familles de chaînes discontinues, 1937 (în colaborare)
• Calculul probabilităţilor, 1939 (în colaborare)
• Tratat de matematici actuariale, 1943
• Les chaînes des variables aléatoires. Problemès asymptotiques, 1943 (în colaborare)
• Elemente de calculul probabilităţilor, 1954
• Calculul probabilităţilor şi aplicaţii, 1956 (în colaborare)
• Curs de matematici pentru statisticieni şi economişti, 1956 (în colaborare)
• Lecţii de statistică matematică, 1957 (în colaborare)
• Teoria matematică în operaţiile financiare, 1960 (în colaborare)
• Matematici aplicate în statistică, 1963 (în colaborare)
• Bazele matematice ale programării liniare, 1964 (în colaborare)
• Statistică matematică, 1966 (în colaborare)
• Matematici pentru economişti, 1966-1971 (în colaborare, 3 volume)
• teoria probabilităţilor şi statistică matematică, 1970 (în colaborare)
• Modele matematice ale aşteptării, 1974 (în colaborare)
• Bazele matematice ale teoriei fiabilităţii, 1975 (în colaborare)
• Tratat de statistică matematică 1976 - 1979 (în colaborare - 3 volume)

Bibliografie

• Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982