Gheorghe Rakoczy al II-lea

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la Gheorghe Rákóczi II)
Salt la: navigare, căutare
Gheorghe Rakoczy al II-lea
Gheorghe Rakoczy II.jpg
Alte nume II Rákoczy György
Naţionalitate maghiar
Născut 1621
Decedat 1660
Ocupaţie principe al Transilvaniei
Căsătorit cu Sofia Bathory
Părinţi Gheorghe Rákoczy I
Copii Francisc Rákoczy I

Gheorghe Rákoczy al II-lea (în limba maghiară II Rákoczy György, n. 1621 - d. 1660), de origine maghiară, a fost principe al Transilvaniei între 1648 - 1660.

Biografie

El este fiul lui Gheorghe Rákoczy I, căruia îi urmează în scaunul Principatului Transilvaniei. În mare va urma politica internă şi externă dusă de tatăl său, precum şi aspiraţiile acestuia la domnia unor alte regate.

Cu domnul Munteniei, Matei Basarab, va continua bunele relaţii inițiate de tatăl său, G. Rákoczy I. Aceeaşi politică de bună înţelegere o va duce şi cu succesorul lui Matei Basarab, Constantin Şerban. Pe acesta din urmă îl va ajuta în înăbuşirea răscoalei seimenilor şi dorobanţilor, pe care îi înfrânge la Şoplea, pe Teleajen.

Cu domnul Moldovei, Vasile Lupu, duce aceleaşi relaţii reci moştenite de la tatăl său şi chiar îl va sprijini pe logofătul Gheorghe Ştefan să îl răstoarne de la domnie pe acesta.

G. Rákoczy al II-lea va încerca, precum tatăl său, să se încoroneze rege al Poloniei. În acest scop, el se aliază cu suedezii, cazacii şi electorul de Brandenburg împotriva polonezilor, printr-un tratat semnat la 10 decembrie 1656. Ulterior, principele Ardealului va intra cu armata în Galiţia, însoţit şi de contingente muntene şi moldoveneşti, ajutoare trimise de domnii acestor ţări. La început campania lui G. Rákoczy al II-lea e victorioasă, el ocupând Lvovul, apoi Cracovia, la 28 martie 1657, iar la 7 aprilie face joncţiunea cu aliaţii suedezi. Mai apoi ocupă Varşovia, ajungând chiar la Brest-Litovsk, dar după aceea începe retragerea. Confruntat cu numeroase armate turceşti şi tătare, principele ardelean încheie o înţelegere (de fapt mai mult o capitulare) cu polonezii la 22 iulie 1657, plăteşte despăgubiri şi lasă ostatici, retrăgându-se cu doar o mână de oameni spre casă, după ce îşi lăsase în urmă armata. Aceasta va fi distrusă cu comandant cu tot (generalul Ioan Kemény), pe 31 iulie, de către tătari. G. Rákoczy al II-lea nu numai că nu a reuşit să obţină coroana Poloniei, dar a pierdut şi stăpânirea principatului Transilvaniei.

Dieta Transilvaniei va propune în locul său pe Francisc Rhédey, dar pe acesta turcii nu îl recunosc. Ei îl sprijină în schimb pe Acaţiu Barcsai, nobil ungur de origine română din localitatea Bârcea Mare (azi în judeţul Hunedoara). Pus în această situaţie, G. Rákoczy al II-lea, având în spate o armată, obligă Dieta din Mediaş să îl realeagă principe. Ca urmare, turcii şi tătarii atacă Transilvania în vara anului 1658, ţara e devastată, iar în aceste condiţii este ales principe Acaţiu Barcsai, la 10 octombrie 1658.

G. Rákoczy al II-lea îşi regrupează forţele şi prin mijlocirea lui Ioan Kemény reuşeşte să facă Dieta din Târgu Mureş să îl realeagă principe al Transilvaniei, la 29 septembrie 1659. Ca urmare a acestei realegeri, el va avea de înfruntat la Gilău (azi judeţul Cluj) armata paşei din Buda. Bătălia de va da la 22 mai 1660 şi va fi câştigată de către turci.

Rákoczy, învins şi grav rănit, fuge la Oradea, unde va muri în urma rănilor primite, pe data de 6 iunie 1660.

A fost căsătorit cu Sofia Bathory, cu care a avut un fiu, pe Francisc Rákoczy I.

Pe timpul domniei lui G. Rákoczy al II-lea au continuat să apară la tipografia Curţii acestuia cărţi româneşti, aşa cum făcuseră şi pe timpul domniei tatălui său.

Bibliografie

  • Constantin C. Giurescu - Istoria românilor, volumul III, ediţia a V-a, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2007, ISBN 978-973-571-710-0