Guvernul Dimitrie Ghica

Guvernul Dimitrie Ghica
Mandat 16 noiembrie 1868 - 27 ianuarie 1870
Prim-ministru		Dimitrie Ghica
Coaliţie		conservatori moderaţi, liberali moderaţi
Index: Guvernele României
←			→

Guvernul Dimitrie Ghica a funcţionat între 16 noiembrie 1868 - 27 ianuarie 1870. A fost un guvern de coaliţie de nuanţă moderată, reunind atât conservatori, cât şi liberali, în special moldoveni. Poziţiile-cheie erau deţinute de Dimitrie Ghica şi Mihail Kogălniceanu, liderii celor două grupuri.

Contextul instalării

Pe fondul presiunilor puterilor occidentale, radicalii au fost nevoiţi să renunţe la guvernare. Urmând sfatul lui I. C. Brătianu, Carol I a numit un guvern de nuanţă moderată, privit de majoritatea clasei politice ca unul de tranziţie. Acesta avea rolul de a ameliora poziţia internaţională a statului român şi de a stinge discordia care exista în interiorul clasei politice.

Radicalii deţineau în continuare majoritatea în Cameră. Brătianu, ales preşedinte al Adunării Deputaţilor, considerau guvernul un rău necesar, pe care îl acceptau de nevoie.

Activitatea guvernamentală

Încă din primele luni, guvernul arată că nu înţelege să fie redus la rolul de instrument la dispoziţia majorităţii radicale, fapt ce adânceşte nemulţumirile dintre ceii doi poli la putere. În aceste condiţii, radicalii recurg la obstrucţia activităţii legislative paralizând orice iniţiativă a executivului. De asemenea, ministrul de Finanţe, A. G. Golescu, critică violent politica financiară a predecesorilor săi.

Criza guvernamentală se precipită la sfârşitul lunii ianuarie 1869, când Brătianu ameninţă cu retragerea sprijinului, iar Ghica ripostează, arătându-se gata să demisioneze. Primul ministru cere un vot de încredere în Cameră, iar radicalii, de frica unei posibile dizolvări, i-l acordă. Cu toate acestea, reactivarea generalului A. D. Macedonski şi numirea acestuia la conducerea garnizoanei Bucureşti a făcut imposibilă orice reconciliere. Generalul era un vechi adversar al radicalilor, astfel că acestuia i-au cerut primului ministru fie revocarea, fie demisia.

Dimitrie Ghica prezintă demisia guvernului, iar, la 29 ianuarie, Carol dizolvă Camera. Între 22 martie/28 martie au loc alegeri pentru Adunarea Deputaţilor. Kogălniceanu, din poziţia de ministru de Interne, s-a preocupat îndeaproape de rezultatul alegerilor.

Rezultatul alegerilor la Adunarea Deputaţilor (date aproximative):

Grupare politică	rezultat
liberali moderaţi	80 de deputaţi
conservatori	40 - 50 deputaţi
radicali	10 deputaţi

Rezultatul alegerilor a nemulţumit profund pe conservatori, de teama că Mihail Kogălniceanu se îndreaptă spre o restauraţie a regimului înlăturat la 11 februarie 1866. De altfe, acesta a încercat permanent să fie prima personalitate a cabinetului. Situaţia s-a complicat după alegerile pentru Senat de la începutul anului august 1869, când gruparea conservatoare obţine majoritatea în Camera superioară.

Sfârşitul guvernării

La 3 noiembrie 1869, Carol s-a căsătorit cu Elisabeta de Wied. Două luni mai târziu, ministrul de Justiţie, Vasile Boerescu, iniţiază o moţiune care acorda o dotaţie de 300.000 de lei pe an principesei Elisabeta. La presiunea liberalilor moderaţi, Boerescu îşi înaintează demisia pe 21 ianuarie, iar, trei zile mai târziu, Kogălniceanu forţează nota şi invocă motive de sănătate pentru a părăsi guvernul. Fostul ministru de Interne spera că va reuşi să slăbească guvernul pentru a fi însărcinat cu formarea unui executiv nou.

Într-adevăr cabinetul Ghica îşi pierde mare parte din sprijinul parlamentar. La 26 ianuarie, Adunarea Deputaţilor propune o moţiune de neîncredere, motiv pentru care, a doua zi, primul ministru depune mandatul.

Componenţa cabinetului

Portofoliu	Portret	Nume	Partid	Mandat
Preşedintele Consiliului de Miniştri		Dimitrie Ghica	conservator moderat	16 noiembrie 1868 - 27 ianuarie 1870
Ministru de Interne		Mihail Kogălniceanu	liberal moderat	16 noiembrie 1868 - 24 ianuarie 1870
		Dimitrie Ghica	conservator moderat	24 ianuarie 1870 - 27 ianuarie 1870
Ministrul Afacerilor Străine		Dimitrie Ghica	conservator moderat	16 noiembrie 1868 - 26 august 1869
		ad. int. Mihail Kogălniceanu	liberal moderat	26 august 1869 - 28 noiembrie 1869
		Nicolae Calimachi-Catargiu	liberal moderat	28 noiembrie 1869 - 27 ianuarie 1870
Ministru de Război		Alexandru Duca	independent	16 noiembrie 1868 - 14 iulie 1869
		Gheorghe Manu	independent	14 iulie 1869 - 27 ianuarie 1870
Ministrul Finanţelor		Alexandru G. Golescu	liberal moderat	16 noiembrie 1868 - 27 ianuarie 1870
Ministrul Justiţiei		Vasile Boerescu	centrist	16 noiembrie 1868 - 21 ianuarie 1870
		ad. int. Dimitrie Ghica	conservator moderat	21 ianuarie 1870 - 24 ianuarie 1870
		Gheorghe Grigore Cantacuzino	conservator moderat	24 ianuarie 1870 - 27 ianuarie 1870
Ministrul Lucrărilor Publice		Dimitrie Ghica	conservator moderat	16 noiembrie 1868 - 27 ianuarie 1870
Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice		Alexandru Papadopol-Calimah	liberal moderat	16 noiembrie 1868 - 24 noiembrie 1868
		Alexandru Creţescu	independent	24 noiembrie 1868 - 12 decembrie 1869
		George Mârzescu	liberal moderat	12 decembrie 1869 - 27 ianuarie 1870

Bibliografie

• Bulei, Ion; Mamina, Ion, Guverne şi guvernanţi (1866 - 1916), Editura Silex, Bucureşti, 1994
• Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007
• Neagoe, Stelian, Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1999, Editura Machiavelli, ediţia a II-a, Bucureşti, 1999
• Nicolescu, Nicolae C., Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003