I.R.D.P.

Acţiune emisă de I.R.D.P. în 1924

Reclamă din 1925

I.R.D.P. (acronim pentru Industria Română de Petrol) a fost o societate petroliferă românească cu sediul în Bucureşti.

Istoric

A fost înfiinţată în 1920, de către capitalul românesc, într-un efort postbelic de contrabalansare a marilor companii petroliere străine, care deţineau cea mai mare pondere în industria petroliere românească. Conform statutului, scopul societăţii era „desvoltarea şi încurajarea industriei petrolifere şi miniere potrivit intereselor româneşti” iar minim 60% din capitalul social vărsat trebuia să aparţină cetăţenilor români. La început a avut un capital destul de redus - 120 milioane lei, sporit succesiv până la 600 milioane lei, în 1925.

Dacă la început a fost deţinută exclusiv de cetăţeni români şi în special de finanţa liberală, cu timpul, o bună parte din societate a fost transferată către societatea franceză S.I.P.E.R. iar producţia orientată către nevoile Franţei. Participaţii însemnate ale I.R.D.P. mai erau deţinute şi de Creditul Minier.

În perioada celui de-al doilea război mondial, peste 80% din acţiunile companiei au fost achiziţionate de capital german. Producţia ei, împreună cu cea a altor societăţi de profil (S.A.R.D.E.P, Petrol Block), a fost orientată către nevoile Germaniei.

În 1944 I.R.D.P. a fost naţionalizată în 1948 iar activele au fost transferate societăţii de stat româno-sovietice Sovrompetrol.

Producţia

Cu toate că deţinea perimetre petrolifere însemnate, în primii ani producţia de petrol a societăţii era destul de slabă însă prin investiţii constante, a devenit unul din producătorii autohtoni importanţi.

La finele anului 1940 societatea avea 41 de sonde în funcţiune, producţia obţinută fiind de 117.925 tone,

Vârful de producţie s-a înregistrat în anii 1942-1943, când au fost extrase 120.680, respectiv 127.180 tone. Din cauza războiului şi a pagubelor suferite în timpul bombardamentelor, producţia a scăzut în 1944 la 85.240 tone.

Sediul

Iniţial societatea şi-a avut sediul într-un imobil din Bucureşti pe strada Romană nr. 72. Mai târziu sediul s-a mutat pe strada Lascăr Catargiu nr. 17 (redenumită în Biserica Amzei nr. 23). Între 1946-1948 în strada Nicolae Golescu, nr. 7..

Bibliografie

• Buzatu, Gheorghe, O istorie a petrolului românesc, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998 ISBN 973-45-0263-8
• Pintilie, Dan Ovidiu, Istoricul societăţii I.R.D.P. (1920 - 1948), [1]