Impopulationis Haupt Instruction

Impopulationis Haupt-Instruction a fost un set de reguli urbanistice adoptat la 11 ianuarie 1772 în Imperiul Habsburgic, prin care toate localităţile trebuiau sistematizate (reorganizate) după criterii economice şi edilitare. La noi măsura a afectat în special localităţile populaţiilor băştinaşe din Banat (satele româneşti, sârbeşti etc.).

În baza acestor regulamente a fost demarat un amplu program de sistematizare care a dus la reconfigurarea, reconstruirea şi chiar strămutarea mai multor localităţi. Majoritatea satelor din Banat au fost reorganizate după aceste criterii. Coloniile nou înfiinţate, proiectate în minime detalii înainte de a fi construite, respectau cu rigurozitate acelaşi set de reguli edilitare. Caracterul ordonat se înscria într-o logică administrativă precisă. Localităţile puteau fi astfel mai uşor controlate, se reducea riscul de criminalitate şi se optimizau fluxurile economice.

Satele mici şi răsfirate au fost comasate. Casele au fost ordonate la linie şi dispuse direct la drum. Gospodăriile dispuneau fiecare de câte un lot aproximativ egal de teren pentru casă şi dependinţe. Străzile principale trebuiau să aibă o lărgime minimă de 18-20 Klaften (34-38m) iar cele laterale de cel puţin 11-15m. Fiecare localitate a fost proiectată cu un centru civic unde se regăseau cele mai importante clădiri şi instituţii: biserica, şcoala, primăria, piaţa, etc. Teritoriul construit trebuia înconjurat de o păşune comunală (care nu putea fi folosită pentru alte scopuri) şi în fine de terenurile agricole.

Imagini

• 

  Exemplu de sat sistematizat: Păru, judeţul Timiş

• 

  Case ordonate în satul Racoviţa, judeţul Timiş

Bibliografie

• Bocşan, N., Contribuţii la istoria iluminismului românesc, Facla, 1986
• Munteanu, Ion, Banatul istoric. Vol.1 Aşezările. Populaţia, Editura Excelsior Art, Timişoara 2006 ISBN 973-592-166-9