Iolanda Balaş-Sötter

Iolanda Balaş
Alte nume		Iolanda Balaş-Söter
Naţionalitate		român
Născut		12 decembrie 1936, Timişoara
Ocupaţie		atletă, preşedinta FRA

Iolanda Balaş-Söter (n. Jolán Balász, 12 decembrie 1936, Timişoara) este o atletă, campioană olimpică la săritură în înălţime, preşedintă a Federaţiei Române de Atletism. Recordul personal la sărituri (1,91 metri) l-a stabilit în 1961 şi nu a fost egalat timp de zece ani.

Biografie

S-a născut într-o familie de etnie maghiară şi a dovedit încă din fragedă copilărie abilităţi sportive excepţionale (a fost descoperită de Luiza Lupşa, campioană la săritura în lungime). A absolvit Institutul de Cultură Fizică (ICF), în 1966. Începe activitatea sportivă la clubul timişorean „Electrica” (ulterior „Progresul”), unde a avut-o ca antrenoare pe Luiza Ernst-Lupşa. După primele succese notabile, a devenit membră a Casei Centrale a Armatei, ulterior Clubul sportiv Steaua Bucureşti (în 1953 s-a transferat la clubul „CCA” din Bucureşti, mai târziu „Steaua”). Aici l-a avut ca antrenor pe Ion Söter, cu care s-a căsătorit în 1967. În 1967, după 19 ani de activitate sportivă strălucită, îşi încheie cariera sportivă.

După ce s-a retras din activitatea competiţională, a fost antrenoare la secţia atletism şi instructoare la cabinetul metodic în cadrul Clubului Steaua. Începând cu anul 1990 a fost aleasă preşedinte al Federaţiei Române de Atletism. Din 1994 a fost numită preşedinte executiv al „Fundaţiei Atletismul Românesc”. Din această funcţie a contribuit la dezvoltarea atletismului din România şi a sprijinit construirea unui nou sediu pentru Federaţia Română de Atletism.

A fost vice-preşedinte al „Comitetul Olimpic Român” (1998-2002), membru în „Comisia tehnică a Asociaţiei Europene de Atletism” şi în Comisia de femei a IAAF. A iniţiat şi condus revista „Atletismul românesc”. În 2001 a fost aleasă preşedinte de onoare al „Federaţiei Române de Hochei pe Iarbă”. A fost aleasă membră a „Asociaţiei Presei Sportive din România”.

Iolanda Balaş a pus bazele Fundaţiei Atletismului Românesc (1993) şi ale revistei asociate, „Atletismul românesc”. Performanţele sale sportive au vorbit despre România în lume într-o perioadă de absenteism a diplomaţiei româneşti.

Activitate sportivă

A fost dublă campioană olimpică, câştigând medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960, şi de la Tōkyō, din 1964. Recordul său la săritura în înălţime, de 1,91 (1961), nu a putut fi doborât aproape un deceniu. Dublă campioană europeană, la Stockholm (1958) şi Belgrad (1962), şi-a înscris în palmares 3 titluri de campioană mondială la Jocurile Universitare (Paris, 1957, Torino, 1959, Sofia, 1961) şi 14 titluri de campioană naţională.

Este titulară a 14 recorduri mondiale, 5 recorduri olimpice în aer liber şi 4 recorduri mondiale de sală. Iolanda Balaş este câştigătoarea a 142 de competiţii sportive consecutiv consemnate în Cartea Recordurilor. Retrasă din viaţa competiţională (1967) în urma unei accidentări la tendon, a ales să-şi continue viaţa sportivă într-o nouă formulă, activitatea didactică. Preşedintă a Federaţiei Române de Atletism (1991 – 2005).

În toată cariera sportivă, Iolanda Balaş a participat la 136 competiţii, din care 114 disputate între anii 1956-1967 - pe care le-a câştigat în totalitate. Performanţa a fost consemnată în „Guinnes Book of Records”.

Pe plan intern, a câştigat 19 titluri de campioană naţională (16 la senioare şi 3 la junioare) şi a stabilit 63 de recorduri naţionale (41 la senioare şi 22 la junioare). A avut 41 de evoluţii în cadrul lotului naţional de atletism. Din perspectivă internaţională, reuşitele Iolandei Balaş pot fi rezumate astfel: 2 medalii de aur la Jocurile Olimpice, în 1960 (Roma) şi 1964 (Tokyo), 3 medalii de aur şi una de argint la Campionatul European, 3 medalii de aur la JMU şi 9 medalii de aur la JB.

În 14 iulie 1956, la Bucureşti, Iolanda Balaş dobora recordul mondial la sărituri al vremii. Începea astfel realizarea seriei celor 14 recorduri mondiale, din care 12 consecutive, precum şi a celor 4 recorduri continentale. În 1958, la Stockholm, a câştigat pentru România titlul de campion european, cu săritura de 1,77 m.

Distincţii

Pentru meritele sale sportive excepţionale a fost distinsă cu Ordinul Muncii (1960), Ordinul Steaua României (1962), Ordinul Meritul Sportiv (1964) şi Ordinul Naţional Steaua României în grad de ofiţer (2000). A primit în 1951 şi 1958 titlul de maestru emerit al sportului. În 1963 a primit din partea Comitetului Internaţional Olimpic trofeul "Mohammed Taher Pacha", în semn de mulţumire pentru susţinerea olimpismului.

Cetăţean de onoare al municipiului Timişoara (1998) şi Bucureşti (2001), Iolanda Balaş a figurat în anul 2000 în top 10 al celor mai mari atlete din lume.

Bibliografie

• *** Enciclopedia Educaţiei fizice şi sportului din România, vol. II, Bucureşti, Editura Aramis, 2002
• Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009