Iosif Netzler

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Iosif Netzler
Replace this image male.png
Alte nume Ion Trivale
Născut 13 mai 1889, Piteşti, judeţul Argeş
Decedat 10 noiembrie 1916, Zimnicea, judeţul Teleorman
Ocupaţie profesor, militar

Iosif Netzler (n. 13 mai 1889, Piteşti, judeţul Argeş - d. 10 noiembrie 1916, Zimnicea, judeţul Teleorman) cunoscut mai bine sub pseudonimul literar Ion Trivale, a fost profesor, critic literar şi ofiţer în armata română în timpul Primului Război Mondial.

Biografie

S-a născut în familia lui Adolf şi Şarlota Netzler, în casa acestora de la numărul 13, din strada Bucureşti (actualmente strada Crinului) din Piteşti, judeţul Argeş, unde aceştia locuiau din anul 1887. Tatăl său era de profesie comerciant.

Iosif urmează cursurile Liceului I. C. Brătianu din localitate, absolvind în anul 1907. Se înscrie apoi la Facultatea de Litere şi Filozofie, absolvită în anul 1910.

George Călinescu scrie despre Iosif Netzler (Ion Trivale) în lucrarea sa "Istoria Literaturii Române":
„Dacă Ion Trivale n-ar fi murit tânăr, critica română ar fi avut astăzi un alt aspect, căci nu e greu de ghicit în fireasca stângăcie a începuturilor lui pătrunderea unui viitor remarcabil critic (...). Cronicile lui reprezintă, pentru anii când au fost scrise (1912, 1913), cele mai serioase şi mai substanţiale foiletoane critice.”
({{{2}}})

În anul 1910 este încorporat în armată cu gradul de soldat cu termen redus, până la 1 noiembrie 1911. Între 23 iunie-27 august 1913 participă în cadrul Regimentului 4 Dorobanţi Argeş la campania din Bulgaria în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic.

La 1 august 1914 este avansat la gradul de plutonier în rezervă, iar la 16 octombrie 1914 la cel de sublocotenent în rezervă. În vederea intrării României în Primul Război Mondial, armata română este mobilizată în vara anului 1916, iar la 24 iulie a acestui an Iosif Netzler este şi el concentrat, la Regimentul 4 Dorobanţi Argeş, primind comanda plutonului 1, compania a 4-a, din batalionul IV. Se va deplasa cu această unitate militară pe Dunăre, unde va executa în zona Zimnicea misiuni de pază a graniţei, până în luna noiembrie.

La 10 noiembrie 1916 inamicul a început în forţă operaţiunile de trecere a Dunării. În după amiaza aceleiaşi zile, Batalionul IV din Regimentului 4 Dorobanţi Argeş, din care făcea parte şi Ion Trivale (Iosif Netzler), este aruncat în luptă pentru a opri înaintarea duşmanului. Atunci va cădea la datorie şi promiţătorul critic literar. Iată cum descriu supravieţuitorii moartea tânărului ofiţer:
„ (...)Şi în acest haos groaznic în care puţinii scăpaţi căutau să-şi apere viaţa cum pot, unul singur se ridică deasupra acestei întregi frământări, liniştit, imperturbabil la ceea ce se petrece înapoia lui, veşnic cu gândul la datorie, fără a concepe putinţa unei retrageri din faţa inamicului până ce nu se va primi ordin de la comandanţi. Era Netzler! Stăpânind cu arma soldaţii ce-i rămăsese şi îndemnându-i să tragă fără şovăire în inamicul ce înainta victorios, el era convins că dacă prin sacrificiul vieţii lui va putea să întârzie o secundă pe duşman, va aduce un mare serviciu patriei. Din ce în ce mai singur şi mai apropiat de inamicul ce înainta dârz, rezistenţa lui se frânge şi este copleşit de rândul nesfârşit al germanilor care îl doboară.”
({{{2}}})
„Târziu spre seară, când batalionul şi-a adunat din nou resturile risipite, s-a văzut că din mijlocul lui lipseşte Iosif Netzler. Soldaţii care putuseră scăpa de lângă el în ultimul moment au povestit ardoarea cu care a luptat până ce a fost omorât, iar ofiţerii s-au descoperit în faţa eroului lor Iosif Netzler.”
({{{2}}})

La 17 noiembrie 1933, osemintele eroului Iosif Netzler (Ion Trivale) au fost aduse la Bucureşti şi reînhumate cu onoruri la Cimitirul Filantropia.

A fost decorat post-mortem, la 26 ianuarie 1917, cu Medalia "Crucea Comemorativă", cu bareta "Dunărea", cu vechimea de la data de 1 noiembrie 1916.

Bibliografie

  • Carp, Cornel, col. (r.) dr., Manea, Vasilica, Florea, Petrişor, lt.-col. dr., Ţucă, Cornel, dr. - Istoricul Regimentului 4 Argeş 1877-1946, Editura Pământul, 2008