Izvin
de la Enciclopedia României
Satul Izvin |
|
Amplasarea localităţii în judeţul Timiş | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} |
Atestare | 1332 |
Populaţie | 1.396 locuitori (2011) |
Cod poştal | 307343 |
Index sate în judeţul Timiş |
---|
Index sate în România |
---|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
---|
Izvin este un sat în judeţul Timiş. Din punct de vedere administrativ, aparţine de oraşul Recaş. Are o populaţie de 1.396 locuitori (2011). Aici se găseşte Herghelia de la Izvin, specializată pe creşterea cailor de rasă Nonius.
Localizare
Izvinul se situează pe drumul naţional DN6 Lugoj - Timişoara, la 3 km vest de Recaş şi circa 20 km est de Timişoara. Are haltă proprie la calea ferată. Se învecinează la nord cu Ianova, la est cu Recaş, la vest cu Remetea Mare.
Istorie
Satul este amintit pentru prima dată în evidenţele papale de dijmă, de la 1332-1337. Atunci avea deja o parohie şi se numea Evsen sau Evzin. La recensământul din 1717, întocmit după intrarea austriecilor în Banat, apare nelocuită, românii fiind refugiaţi în pădurile învecinate, datorită atacurilor turceşti. Pe harta contelui Mercy de la 1723, satul apare cu numele Iesvin. Mai târziu, pe harta oficială din 1761, apare ca nelocuită. La 1783 apare din nou ca fiind populată, cu români.
În cronica parohială se aminteşte de o biserică de lemn anterioară anului 1779.[1] Pe locul ei s-a construit în 1786 biserica actuală, cu hramul „Sf. Apostol Toma”. La 1832 s-a construit biserica unită.[2]
În dicţionarul geografic al lui Fényes Elek din 1851, Izvinul este consemnat ca sat valah, de confesiune ortodoxă şi biserică de rit grecesc (ortodox). Korabinski relevă faptul că valahii din Iesvin se ocupau cu albinăritul şi cultura viţei de vie.[3]
Un moment de seamă în viaţa Izvinului l-a reprezentat vizita Regelui Ferdinand I la 13 noiembrie 1923.
Herghelia
În Timiş, existau, încă din 1855, depozite de cai la Orţişoara, Liebling, Deta şi Pădureni, în timp ce la Izvin erau ţinuţi armăsarii armatei austro-ungare. Herghelia a fost desfiinţată în secolul trecut, iar până în 1967, aici a funcţionat o fermă de vaci. În acel an au fost mutaţi caii de la Pădureni, la Izvin şi de atunci aici a funcţionat herghelia. În arhivele Hergheliei Izvin, există dosare întregi cu pedigree-le cailor, cel mai vechi fiind din 1902. În prezent herghelia este printre cele mai mari din ţară. Aparţine statului român, fiind administrată de Direcţia Silvică. Aici se cresc caii din rasa Nonius, cu o puritate de circa 70%, ardenez, pur-sânge englezesc sau arab, dar şi lipţia sau ponei. Herghelia mai include şi un manej.
Populaţia
Recensământul[4] | Structura etnică | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Anul | Populaţia | Români | Maghiari | Germani | Alte etnii | |||
1880 | 1.521 | 1.449 | 29 | 43 | - | |||
1900 | 1.606 | 1.456 | 107 | 26 | 17 | |||
1930 | 1.485 | 1.294 | 119 | 27 | 45 | |||
1941 | 1.418 | 1.202 | 114 | 27 | 75 | |||
1977 | 1.765 | 1.587 | 111 | 5 | 62 | |||
1992 | 1.396 | 1.271 | 46 | 11 | 68 | |||
2002 | 1.471 | 1.336 | 37 | 6 | 92 (63 ţigani, 23 sârbi) | |||
2011 | 1.396 | - | - | - | - |
La recensământul din 2011 au fost înregistraţi 1.396 locuitori, în scădere faţă de 2012 şi la acelaşi nivel de la recensământul din 1992.
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş. Vol. 1. Etnie, evoluţie istorică şi stratificare oiconimică, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
Note
- ↑ Săcară, Nicolae, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara ISBN 973-592-074-3 p.54
- ↑ Lotreanu, p.223
- ↑ Creţan, p.30
- ↑ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002