Ladislau Kemény

Ladislau Kemény
Alte nume		Kemény László, báró
Naţionalitate		maghiar
Născut		25 martie 1709, ?
Decedat		8 decembrie 1774, ?
Ocupaţie		guvernator al Transilvaniei
Religie		catolică
Căsătorit cu		Susana Teleki
Părinţi		Simion Kemény Ecaterina Perényi

Ladislau Kemény, conte (n. 25 martie 1709, ? - d. 8 decembrie 1774, ?) a fost guvernator al Transilvaniei între anii 1758-1762, pe vremea când provincia se afla sub stăpânirea austriecilor.

Originea şi familia

A fost fiul lui Simion Kemény şi al Ecaterinei, născută Perényi.

În anul 1728 s-a căsătorit cu Susana Teleki.

A fost ridicat la rangul de conte în anul 1744, de către împărăteasa Austriei, Maria Tereza.

Activitatea

După moartea ultimului guvernator al Transilvaniei, Ioan Haller, în anul 1755, conducerea acesteia a fost asigurată provizoriu de generalul Francisc Venceslav Wallis.

În anul morţii lui Ioan Haller, Ladislau Kemény era membru al guvernului şi credea că merită să devină guvernator, astfel că a început imediat să se pregătească pentru aceasta.

În anul 1758 Curtea Imperială de la Viena a decis numirea unui nou guvernator al Transilvaniei, în persoana lui Ladislau Kemény. Decizia fusese amânată din cauza războiului de 7 ani în care era implicată Austria. Numirea a fost făcută pe 6 iunie 1758.

Instalarea lui L. Kemény ca guvernator s-a făcut la 27 august 1759, Dieta fiind şi ea convocată în acea perioadă.

Sub guvernarea lui Kemény s-a reorganizat guvernul şi sistemul său de activitate. Kemény a propus, iar împărăteasa Maria Tereza a aprobat, ca Transilvania să plătească anual suma de 719.330 florini pentru întreţinerea armatei austriece, să se creeze un fond de 30.000 florini din care să se recompenseze membrii guvernului care vor aduce servicii importante provinciei, salariile membrilor guvernului să fie crescute, iar guvernul să aibă următoarea compoziţie: 12 membri, la care să se adauge doi membri suplimentari (un preşedinte al administraţiei fiscale şi un comisar dirigent). A mai propus ca întrunirile mai importante ale guvernului, care aveau loc de două-trei ori pe an să înceteze, iar în locul acestora să se ţină şedinţe regulate în cursul anului. Guvernatorul şi consilierii urmau să se ocupe mai multe de treburile oficiale, introducându-se sistemul referatelor. Guvernatorul urma să păstreze conducerea generală a provinciei, iar locţiitorul său trebuia să fie episcopul catolic, care era primul consilier al guvernului.

Chestiunile religioase urmau a fi raportate episcopului catolic, iar tezaurariatul să controleze comerţul, industria şi comunicaţiile. Preşedintele administraţiei fiscale trebuia să se îngrijească de finanţele provinciei. Comitele saşilor avea să fie numit reprezentatul acestora în şedinţele guvernului. Samuel Brukenthal a fost numit consilier supranumerar, cu drept de vot în şedinţele guvernului.

În timpul guvernării lui Kemény au avut loc mari tulburări în rândul românilor, în special mişcarea iniţiată în 1760 de călugărul ortodox Sofronie din Cioara, împotriva unirii bisericii cu Roma şi a revenirii la ortodoxie a românilor convertiţi la greco-catolicism. Noul general-comandant al Transilvaniei, Adolf von Buccow, avea instrucţiuni clare de la Viena cum să procedeze pentru înăbuşirea mişcării religioase a românilor. Buccow a început să trateze cu românii fără ţină cont nici de guvernator, nici de Dietă. Din această cauză Kemény şi Buccow au intrat în conflict, care s-a soldat cu pensionarea forţată a lui Kemény la 7 mai 1762. Principalul motiv al pensionării forţate a lui Kemény a fost acela că el s-a opus proiectului lui Buccow de militarizare a graniţei Transilvaniei.

Cu prilejul vizitei împăratului austriac Iosif al II-lea în Transilvania în anul 1773 a făcut parte din suita acestuia.

Moartea

Ladislau Kemény a murit la 8 decembrie 1774.

Bibliografie

• Anuarul Institutului de Istorie Naţională Cluj, nr. IX, Tipografia "Cartea Românească din Cluj", Sibiu, 1944