Lidia Kotzebue

Lidia [Lidya] Kotzebue (n. 9 decembrie 1885, Saratov, Rusia – d. 13 iulie 1944, Moara Domnească, comuna Găneasa, judeţul Ilfov). Sculptoriţă.

Biografie

Fiica unui funcţionar al primăriei localităţii natale, Nicolae Suchanov, urmează cursurile Academiei de Belle Arte din Moscova, pe care o absolvă în 1914.

La sfârşitul Primului Război Mondial rămâne în Basarabia împreună cu soţul ei, contele Pavel Kotzebue, general al armatei ruse, care participase la război. După câţiva ani se stabilesc la Bucureşti, unde Lidia Kotzebue şi-a deschis un atelier.

Participă la Saloanele Oficiale ale Ministerului Artelor, organizate în anii 1924, 1926, 1930, iar în 1926 organizează o expoziţie proprie în Sala „Mozart” de pe Calea Victoriei, cu operele J’y suis, j’y reste, Sacagiul, Femeia cu copilul în furtună, Vine automobilul, care au fost vândute imediat.

A înfăţişat suferinţa oamenilor (Copil basarabean refugiat, Doi orfani, O pereche pe Griviţa), aspecte din viaţa ţăranilor (Cioban, Copilă cu gâşte, Cal cu mânz), a realizat portrete (busturi ale soţiei pianistului Culibin, Alexandrei Cantacuzino, Mariei Ghica, ale bacteriologilor Pasteur şi Claude Bernard). Lucrările au fost primite favorabil, după ele fiind reproduse cărţi poştale ilustrate (cu titlul operei şi numele autoarei).

Participă la concursul pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului alături de cei mai renumiţi sculptori ai momentului (printre care Ion Dimitriu-Bârlad, Ion Faur, Spiridon Georgescu, Ion Jalea, Corneliu Medrea şi Oscar Spaethe) din 1925 şi 1927, sculptoriţei Lidia Kotzebue decernându-i-se premiul I. Conform contractului semnat la 11 iunie 1927, ea se obliga să se ocupe de construcţia soclului, turnatul în bronz şi asamblarea elementelor componente. Macheta a fost finalizată de sculptorul József Fekete (1903–1979). Construcţia a fost executată între 1930 şi 1935. Monumentul, amplasat pe şos. Jianu (în prezent, Bd. Aviatorilor), a fost dezvelit la 20 iulie 1935, în prezenţa regelui Carol II şi în faţa unui public format din reprezentanţi ai oficialităţilor, ataşaţi străini şi sute de bucureşteni. „Pe un piedestal pe care se compun în spirală sculpturi înfăţişând figuri de aviatori căzuţi, se înalţă un al doilea piedestal, încununat de statuia unui Icar înaripat, cu aripile maiestuos deschise. Monumentul, impregnat de forţă, e opera sculptorilor Lidia Kotzebue şi Iosif Fekete” (Sivia Colfescu). Numele ei a fost săpat pe soclu abia în 1983.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012