Magda Isanos

Magda Isanos
Născută		17 aprilie 1916, Iaşi
Decedată		17 noiembrie 1944, Bucureşti
Mormânt la		Cimitirul Reînvierea, Bucureşti
Ocupaţie		poetă
Căsătorită cu		Eusebiu Camilar
Părinţi		Mihai Isanos şi Elisabeta Bălan

Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iaşi – d. 17 noiembrie 1944, Bucureşti). Poetă.

Biografie

Fiica medicilor Mihai Isanos şi Elisabeta Bălan şi-a făcut studiile liceale la Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău iar Dreptul şi Literele la Iaşi, în perioada 1934 – 1938. Licenţiată în Drept, a profesat pentru o vreme avocatura ca membră a Baroului din Iaşi. Debutul literar are loc în revista „Licurici” a Liceului de Băieţi „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Chişinău cu Aş vrea un basm şi Primăvara, în 1932. Anul următor contribuie la înfiinţarea Societăţii Culturale „Iulia Hasdeu” şi publică, în aceeaşi revistă, poezia Gelozie. În 1934 colaborează cu revistele „Viaţa Basarabiei”, „Crai Nou” şi „Ghiocei”, unde îi apar mai multe poezii şi două schiţe. Anii următori semnează în revistele „Însemnări ieşene”, „Viaţa Basarabiei”, „Pagini Basarabene”, „Cuget Moldovenesc” sau „Lumea” şi se apropie de studenţii cu concepţii socialiste, alături de care va participa la conferinţele Frontului Democrat Studenţesc şi va iniţia colectarea de fonduri pentru ajutorarea poporului spaniol.

În decembrie 1937, în „Lumea”, apare un articol referitor la ea, care prezenta „un nou talent în plină ascensiune, acel al domnişoarei Magda Isanos, poetă a preocupărilor transcendentale, minunat redate în versuri, versuri de o temeritate care depăşeşte feminismul”. În 1938 s-a căsătorit cu scriitorul Eusebiu Camilar alături de care s-a stabilit la Bucureşti. Publică în continuare la diverse reviste „Vremea”, „Revista Fundaţiilor”, „Victoria”, „Orizont” şi „Tribuna Poporului”. Din 1941, se îmbolnăveşte grav de inimă. În noaptea de 5 spre 6 iunie 1944, un bombardament de aviaţie distruge toate manuscrisele M. I. şi ale lui Camilar din locuinţa lor din Iaşi. A fost înmormântată în Cimitirul Reînvierea din Bucureşti. „…poetă excepţională, cu mare influenţă asupra întregii poezii feminine de după război. Nota ei este spaima că nu va apuca să spună tot ce are de spus…” (Nicolae Manolescu).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.