Mihai Ungheanu

Mihai Ungheanu
Naţionalitate		român
Născut		17 martie 1939, Slobozia
Decedat		12 martie 2009, Bucureşti
Mormânt la		Cimitirul Bellu
Ocupaţie		scriitor, om politic

Mihai Ungheanu (n. 17 martie 1939, Slobozia - d. 12 martie 2009, Bucureşti) a fost un jurnalist, critic literar, scriitor şi om politic. A fost ales în Senatul României în legislaturile 2000-2004 şi 2004-2008 după ce a candidat pe listele PRM în judeţul Argeş. Mihai Ungheanu a fost, de asemenea, secretar de stat, fără apartenenţă politică, la Ministerul Culturii, în Guvernul Văcăroiu.

Biografie

Mihai Ungheanu s-a născut la 17 martie 1939, la Slobozia, părinţii săi fiind refugiaţi din Ardeal. A absolvit, în 1963, Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti, devenind imediat doctorandul profesorului Alexandru Piru. Şi-a dat doctoratul în Istoria Literaturii Române în 1983. La începutul carierei a colaborat la „Viata studenţească” şi „Scânteia tineretului” (1963-1964). Începând din anul 1993, a fost profesor universitar la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti, predând cursurile de sociologie a literaturii; şef catedră Ştiintele Comunicării la Institutul Naţional de Informaţii Bucureşti; profesor la Facultatea de Sociologie şi Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine ale Universităţii Spiru Haret Bucureşti.

În anii '70 - '80 a fost apropiat de grupul protocroniştilor, fiind unul dintre promotorii revistei „Luceafărul”. O lungă perioadă de timp, a fost redactorul şef-adjunct al acestei reviste, semnând un mare număr de cronici dedicate celor mai importanţi reprezentanţi ai literaturii române contemporane. De asemenea, a fost un apropiat al lui Eugen Barbu şi un colaborator al revistei Săptămîna. După 1990 a colaborat cu Corneliu Vadim Tudor, înscriindu-se în PRM şi continuînd nota naţionalistă, de data aceasta în politica activă, ca senator. După 1990 a continuat să publice numeroase cărţi, în care şi-a exprimat rezervele faţă de „noua intelectualitate”, de după 1990, pe care a acuzat-o de continuitate cu mediile intelectuale din anii '50, pro-sovietice. Dintre aceste cărţi merită amintite „Holocaustul culturii române, 1944-1989” şi „Enciclopedia valorilor reprimate” (în colaborare cu Ilie Bădescu). Înainte de deces, avea în pregătire o carte intitulată „Cominternul după Comintern”, prin care a vrut să demonstreze că, de fapt, mentalitatea şi metodele acestei organizaţii de tristă amintire nu au dispărut după 1989, ba chiar au luat proporţii.

„Sunt preocupat să pun în ordine nişte manuscrise pentru o viitoare carte. O carte intitulată «Cominternul după Comintern», o suită de articole apărute în presă prin care vreau să demonstrez că de fapt mentalitatea şi metodele cominternului nu au dispărut după 1989, ba chiar au luat proporţii. Acest lucru mi se pare de ordinul evidenţei.”

(Jurnalul Naţional, 12 martie 2009)

Activitatea politică

Mihai Ungheanu a fost senator, fiind ales în Senatul României în legislaturile 2000-2004 şi 2004-2008 după ce a candidat pe listele PRM în judeţul Argeş. În calitate de parlamentar, a facut parte din „Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi”, „Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială”, „Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă”. A avut o activitate parlamentară concretizată prin: 190 de luări de cuvânt în plen, 16 declaraţii politice, 26 de propuneri legislative şi 10 moţiuni, fiind, totodată, membru în numeroase grupuri de prietenie cu parlamentele altor state: Austria, Finlanda, Islanda, Polonia, Kuweit.

„În ceea ce priveşte viaţa politică, m-am ţinut departe de ea până în 2000, cu convingerea că nu este un loc ideal de existenţă, dar am ajuns la concluzia că, dacă nu intri în politică, nu poţi rezolva anumite chestiuni de ordin profesional, nu poţi să duci până la capăt, pentru tine şi pentru alţii, o sumă de acţiuni începute, aşa că am intrat în politică, dar concluziile sunt, ca pentru oricare inte­lectual, decepţionante, dezamă­gitoare. Cred că politica mi-a adus numai decepţii. Mi-aduc aminte cum s-a făcut revizuirea Constituţiei din 2003, şi acţiunea asta făcută în grabă şi neserios m-a făcut să părăsesc prin demisie Parlamentul.”

(Jurnalul Naţional, 12 martie 2009)

Decesul

După o lungă şi grea suferinţă, Mihai Ungheanu a decedat la Bucureşti în ziua de 12 martie 2009. Mai mult decât un om politic, domnia sa a fost scriitor şi critic literar. A plecat din lumea aceasta scârbit de clasa politică, una care, în opinia acestuia, nu are cum să nu dezamăgească un intelectual. Apropiaţii şi familia au anunţat că profesorul s-a îmbolnăvit subit de cancer galopant. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, în ziua de 14 martie 2009.

Aprecieri critice

„La noi proiectele eşuate, surprinse cu atâta acribie de Mihai Ungheanu (Exactitatea admiraţiei), reapar continuu sub chipul tinereţii viguroase şi încrezătoare, gata de a genera cu entuziasm noi şi noi proiecte.”

(Edgar Papu)

„M. Ungheanu preferă să spună direct ce are de spus, fără a se preocupa de eleganţa stilului. Această sacrificare a expresiei în favoarea preciziei şi adevărului o avea şi G. Ibrăileanu”

(Eugen Simion)

„Mihai Ungheanu este una din conştiinţele autentice ale literaturii noastre contemporane”

(I. Constantinescu)

Opere

• Campanii, Editura pentru literatură, 1971
• Pădurea de simboluri, Editura Cartea Românească, 1973
• Marin Preda - Vocaţie şi aspiraţie, Editura Eminescu, 1973
• Arhipelag de semne, Editura Cartea Românească, 1975
• Lecturi şi rocade, Editura Cartea Românească, 1978
• Interviuri neconvenţionale, Editura Cartea Românească, 1983
• Exactitatea admiraţiei, Editura Cartea Românească, 1985
• Fiii risipitori, Editura Eminescu, 1988
• Răstălmăcirea lui Ţepeş, Editura Globus, 1992
• Panait Istrati şi Cominternul, Editura Porto-Franco, 1994
• Vlad Ţepeş - Gravuri medievale, Editura RAI-Coresi, 1995
• Scriitorii de la miezul nopţii, Editura Porto-Franco, 1995
• „Adio domnule Maiorescu”, Editura Enciclopedică, 1995
• Un război civil regizat?, Editura Cartimex, 1997
• Holocaustul culturii române, Editura D.B.H., 1999
• Enciclopedia valorilor reprimate, Editura Pro Umanitatea, 2000
• Românii şi „tâlharii Romei”: război religios - război de imagine?, Editura Phobos, 2005