Munţii Meseş

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Munţii Meseş

RO SJ Măgura Priei 3.jpg
Vârful Măgura Priei aflat în sudul satului Pria
Informaţii generale
Lanţ-muntos Carpaţii Occidentali
Grup-montan Munţii Apuseni
Altitudine Vârful Măgura Priei - 996 m.
Localizare Actual Salaj county CoA.png Judeţul Sălaj
Coordonate 47° 00′ 23″ N 22° 54′ 31″ E
Rocă Şisturi cristaline, nisipuri, calcare

Munții Meseș sunt o subdiviziune a grupării montane a Munţilor Apuseni ce aparţin lanțului muntos al Carpaţilor Occidentali. Altitudinea maximă de 996 m. este atinsă în vârful Măgura Priei[1].

Relief

Munţii Meseșului fac parte din treapta montană de relief cu extensie redusă și joasă ca altitudine, din ramificația nordică a Munţilor Apuseni[2]. Culmea Meseșului este o formațiune îngustă de 5–8 km. și relativ uniformă, fără forme de relief abrupte, alungită de la sud-vest spre nord-est. Văile transversale ce o străbat (Poicu, Ponița și Ragu) au fragmentat culmea în mai multe măguri (dealuri) separate ce se prezintă sub forma unor masive bine individualizate, cum sunt: Dealul Vlesinului (de peste 900 m. altitudine) aflat între râul Crişul Repede și Valea Poicului; Măgura Mogoș (de peste 950 m.) limitat la nord de Valea Poniței; Munții Plopiș (cu o altitudine între 750 și 800 m.) pe partea de culme a acestora ce coboară până în Valea Ragu); și Culmea Osoiului cu prelungire până în Valea Ortelecului. Altitudinea maximă a Meseșului este de 996 m. atinsă în Vârful Măgura Priei, scăzând treptat până la 474 m; în Vârful Măgurița din apropierea râului Ortelec. Munții Meseșului mai au în componență Măgura Moigradului (504 m.), Dealul Pomăt și Dealul Citera (cu o altitudine de 502 m. fiecare).

Climă

Clima este una continental-moderată, caracteristică regiunii nord-vestice a țării, supusă unei circulații predominant-vestice. Temperatura medie anuală este de 6-8°C, luna cea mai caldă fiind iulie iar cea mai rece ianuarie. Precipitațiile medii anule sunt cuprinse între 800 și 900 mm.

Hidrografie

Principalele cursuri de apă care străbat zona sunt râurile Crasna, Almaș și Agrij, având ca afluenți pâraie cu debit scăzut, cu regim de scurgere permanent sau semipermanent, alimentate de mici izvoare sau de precipitaţiile căzute în timpul anului. Caracteristica zonei este inexistența lacurilor naturale.

Floră şi faună

În arealul Munţilor Meseşului sunt întâlnite habitate cu păduri de Fagus sylvatica (fag), păduri de Quercus petraea (gorun), păduri de Pinus sylvestris (pin), păduri în amestec (fag și carpen), lunci aluvionare cu Alnus glutinosa (arin negru), tufărișuri cu mesteacăn și alun, pajiști și pășuni cu graminee; ce adăpostesc o mare varietate de floră și faună specifică nordului Apusenilor[3].

Floră

Vegetația întâlnită este diversificată, de la făgete și gorunete până la pajiști și plantații de conifere (pin).

Pădurile au în componență arbori cu specii de: fag (Fagus sylvatica) în asociere cu gorun (Qercus petraea), carpen (Carpinus betulus), cer (Quercus cerris), frasin (Fraxinus excelsior), ulm (Ulmus foliaceae), stejar (Qercus robur), pin (rezultat din plantații cu puiet de Pinus sylvestris), mesteacăn (Betula pendula), măr-pădureț (Malus sylvestris), păr-pădureț (Pyrus pyraster). În luncile pâraielor vegetează specii arboricole de arin (Alnus glutinosa) și răchită (Salix fragilis).

Arbusti sunt prezenţi cu specii de soc roșu (Sambucus racemosa) și socul negru (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), clocotiș (Staphylea pinata), tulichina (Daphne mezereum), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), mur (Rubus fruticosus), măceș (Rosa canina), afin (Vaccinum myrtillus), zmeur (Rubus idaeus).

La nivelul ierburilor, atât în păduri, la marginea acestora, cât și pe suprafețele cu pajiști și pășuni, este întâlnită o gamă floristică variată, constituită în cea mai mare parte din plante cu specii mediteranene, daco-balcanice, pontice sau panonice.

Brânduşă (Crocus banaticus)

Printre plantele semnalate se află specii vegetale de clopoțel (Campanula serrata), plămânărică (Pulmonaria officinalis)[4], laptele cucului (Euphorbya amygdaloides)[5], osul iepurelui (Ononis spinosa), pătlăgină (Plantago major), vinariță (Asperula odorata), păștiță (Anemone nemerosa)[6], frag (Fragaria vesca)[7], găinușe (Isopyrum thalictroides), brebenei (Corydalis solida), ciclamen[8], rostopască (Chelidonium majus), talpa gâștii (Leonurus cardiaca), tătăneasă (Symphytum officinale), traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), țintaură (Centaurium umbellatum), viorele (Scilla bifolia), măcriș (Oxalis acetosella), leurdă (Allium ursinum), brândușă (din speciile Colchicum autumnale și Crocus banaticus), sânzâiene (Galium verum)[9], margaretă (Leucanthemum vulgare), sunătoare (Hypericum perforatum), ghiocel (Galanthus nivalis)[10], lușcă (Leucojum vernum), podbal (Tussilago farfara), scai vânăt (Eringium planum), coada-calului (Equisetum arvense), ciuboțica cucului (Primula veris), coada șoricelului (Achillea millefolium), mentă (Mentha piperita) sau păpădie (Taraxacum officinale), rogoz (Carex acutiformis), firuță (Poa pratensis), șuvar de munte (Poa trivalis), scradă (Festuca drimeja), mălaiul cucului (Luzula campestris) sau horști (Luzula sylvatica)[11].

Faună

Fauna este una diversificată şi reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte, astfel:

Mamifere cu specii: lup (Canis lupus), mistreț (Sus scrofa), vulpe roșcată (Vulpes vulpes crucigera), căprioară (Capreolus capreolus), viezure (Meles meles), veveriță (Sciurus carolinensis), dihor (Mustela putorius), iepure de câmp (Lepus europaeus);

Familie de fazani

Păsări: pițigoi (Canus major), grangur (Oriolus oriolus), fazan (Phasianus colchicus), ciocănitoare (Drycopus martius), privighetoare (Luscinia megarhynchos), zaică (Garrulus glandarius)[12], mierlă (Turdus merula), cioară de semănătură (Corvus frugilegus), rândunică (Tachycineta bicolor), vrabie (Passer domesticus), cuc (Cuculus canorulus), cinteză (Fringilla coelebs), uliu-păsărar (Accipiter nisus);

Reptile și amfibieni: șopârla de câmp (Lacerta agilis agilis), gușter (Lacerta viridis viridis), șarpele orb (Anguis fragilis), broască roșie (Rana temporaria), buhai de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina), buhai de baltă cu burtă galbenă (bombina veriegata), broască verde (Bufo viridis), salamandră (Ambystoma maculatum).[13]

Insecte cu specii de: fluturi, gărgărițe sau cărăbuși, dar și un coleopter cunoscut sub denumirea populară de rădașcă (Lucanus cervus) ce-și are habitatul în zonele împădurite (pe scoarța copacilor sau printre frunzele uscate de pe sol și se hrănește cu larve și furnici. Rădașca este o specie (protejată prin lege) ce aparține familiei Lucanidae[14].

Note şi referinţe

  1. Zalausj.ro - Turismul în judeţul Sălaj - Primăria municipiului Zalău; accesat la 8 mai 2013
  2. Atestatinfo - Carpaţii Occidentali - Munţii Apuseni; accesat la 8 mai 2013
  3. Apmsj.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Sălaj - Capitolul 5 - Biodiversitatea în județul Sălaj; accesat la 8 mai 2013
  4. Specia Pulmonaria officinalis este cunoscută în zonă sub denumirea populară de țâța-vacii
  5. Euphorbia amygdaloides este o specie floristică denumită în unele zone ale țării sub numele de alior sau laptele câinelui
  6. Păștița este cunoscută de localnici sub denumirea de breabăn, de altfel, această specie floristică, funcție de zona unde vegetează, este cunoscută ca: floarea-paștelui, turculeț, floarea-vântului, pâinea-paștelui, păscuță, oiță sau găinușe.
  7. Frăgii sunt cunoscuți de localnici sub denumirea populară de pomnițe
  8. Cyclamen purpurascens este o specie floristică de primăvară ce vegetează în pădurile de fag și este cunoscută în zonă sub denumirea de călugăr
  9. Specia floristică de sânzâiene este cunoscută în sudul țării sub denumirea de drăgaică
  10. Ghiocii sunt cunoscuți de localnici și sub denumirea populară de clocoțăi
  11. Spontana.robustit.com - Specii din flora spontană a României, accesat la 8 mai 2013
  12. Specia de pasăre Garrulus glandarius este cunoscută de localnici sub denumirea populară de zaică
  13. Enrin.grida.no - Flora și fauna sălbatică a României, accesat la 8 mai 2013
  14. Ordonanța de urgență a Guvernului României Nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor, a florei și a faunei sălbatice - Ministerul Mediului; accersat la 8 mai 2013

Bibliografie

  • Sălaj, Monografie, Victor Cormoș, Valentin Borda, Editura Sport Turism, București 1980.
  • Zona Etnografică Meseș, Ioan Augustin Goia, Editura Sport-Turism, București 1982.
  • Geografia României I. Geografia fizică, Ielenicz M. Ed. Universitară 2005