Muzeul săsesc al Ţării Bârsei

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Aspect din interiorul Muzeului

Muzeul săsesc al Ţării Bârsei a fost o instituţie muzeală particulară, înfiinţată în 1908 în Braşov, din iniţiativa a cinci colecţionari saşi braşoveni în frunte cu Julius Teutsch. Acesta va fi director al muzeului până la moartea sa, în 1936. Din 1908 în 1912, instituţia a purtat denumirea de Muzeului Asociaţiei Colecţionarilor Braşoveni.

Sediul muzeului se afla la etajul al doilea al unei case aparţinând Parohiei Evanghelice din Braşov, situată între curtea Johannes Honterus şi strada Hans Benkner. Patrimoniul iniţial a fost alcătuit din donaţii oferite de Julius Teutsch (material arheologic preistoric, o colecţie etnografică şi una de cărţi), Franz Podek (la secţia de ştiinţe naturale), Friedrich Deubel (material zoologic), Julius Römer (material botanic), Gustav Treiber (monumente şi construcţii) şi Edward Lehman (o colecţie numismatică)[1][2]. Alţi susţinători ai muzeului au fost Erich Jekelius, Julius von Roll şi Emil Bömches[3]. Prin activitatea colecţionarilor care au înfiinţat muzeul, Braşovul acelor vremuri a devenit un centru al cercetărilor în domeniul preistoriei, cu renume şi peste hotare[4].

Muzeul a fost desfiinţat la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ceea ce a mai putut fi salvat din colecţiile sale a intrat în patrimoniul Muzeului Regional Braşov, întemeiat în 1950.

Expoziţii

Muzeul putea fi vizitat zilnic între orele 10 şi 12 a.m., contra unei taxe de 10 lei duminica şi 20 de lei în restul săptămânii (în moneda anului 1938). Grupurile mai mari de 5 persoane beneficiau de reducere; studenţii puteau intra cu 10 lei şi în timpul săptămânii, iar copiii cu doar 2 lei[5].

Prima sală conţinea obiecte istorice legate de colonizarea Ordinului Cavalerilor Teutoni în Ţara Bârsei, arme şi unelte din vremea turcilor şi exponate din vremea răscoalei curuţilor şi din timpul revoluţiei de la 1848-49. În nişa primei ferestre se puteau privi obiecte legate de activitatea judelui braşovean Michael Weiss (monede, sabia sa cu trei muchii), iar în nişa celei de-a doua — relicve rămase de pe urma marelui incendiu din 21 aprilie 1689[6]. Tot aici se regăseau spadele călăilor cetăţii şi butucul de lemn pe care se despicau capetele. Fixate de pereţi, în partea superioară erau expuse insignele şi firmele vechilor magazine braşovene, având pictat simbolul negustoriei respective (o cheie, o pălărie etc.)[7]

A doua sală avea drept punct central o machetă a cetăţii medievale a Braşovului, realizată de către profesorul de desen sas Ioan Hermann cu ajutorul soţiei şi copiilor săi. Astăzi, această machetă se află expusă în cadrul expoziţiei permanente „Cetatea Braşovului şi fortificaţiile din Ţara Bârsei”, aflată în Bastionul Ţesătorilor. Pe pereţii laterali ai încăperii se află expuse tablouri cu vechi biserici şi case, paloşe folosite la executarea pedepsei cu moartea, unelte de tortură, scripte judiciare şi administrative, monede din secolele al XV-lea — al XVI-lea, steaguri de breaslă cusute cu fir de aur. Tot aici se afla şi o tablă îngustă de lemn cu inscripţia „Straffe für Diebe, Verhehler” („Pedeapsă pentru hoţi, tăinuitori”), ce trebuia să fie agăţată de gâtul vinovaţilor care erau legaţi la stâlpul infamiei din Piaţa Sfatului. În faţa uşii acestei încăperi erau expuse obiecte ale breslelor meşteşugăreşti, ale vecinătăţilor şi ale culturii şcolare, ştiinţifice şi bisericeşti a saşilor braşoveni[8].

Sarcofagul cu scheletul de acum 3-4000 ani

A treia sală avea o tematică religioasă, aici fiind expuse veşminte preoţeşti, altare cu aripi (între care trei din secolul al XVI-lea, aparţinând bisericii din Feldioara), biblii şi cărţi de rugăciuni, statui de sfinţi, tablouri şi feţe de masă pentru altare, obiecte de cult, crucifixuri şi candele[9][10].

Cea de-a patra sală a fost dedicată în principal dezvoltării industriale şi comerciale a Ţării Bârsei. În centru se aflau produse ale breslelor braşovene, în special obiecte de argint şi aur. Vitrinele aflate de-a lungul pereţilor conţineau hărţi poştale şi de comunicaţie şi diverse date. În rest puteau fi admirate obiecte de construcţie, mobile, arme şi accesorii de vânătoare, costume naţionale etc[11].

A cincea sală era dedicată unei colecţii etnografice: ceramică, porturi, ornamente şi ţesături, produse ale industriei casnice săseşti. Într-o încăpere alăturată erau expuse obiecte ale românilor: porturi, icoane, podoabe şi bijuterii, tulnice, fluiere, toiege ciobăneşti şi ouă încondeiate din Bran; apoi produse ceangăieşti: tablouri şi broderii, şi în sfârşit mărgăritare şi unelte ţigăneşti din Crizbav[12].

Sala a şasea conţinea o vastă colecţie preistorică din Ţara Bârsei, donată de către directorul Julius Teutsch: unelte din epoca de piatră descoperite în pasul Buzău, ceramică găsită pe dealurile Melcilor şi Şprenghi din Braşov, unelte de piatră şi os de lângă Bod şi Hărman, ceramică pictată, vârfuri de săgeţi, unelte de tatuaj, figurine umane şi animale din lut şi un schelet uman descoperit îngropat într-un sarcofag, în curtea băncii Sparkasse din centrul Braşovului. De asemenea, urme ale civilizaţiei Aurignac, găsite pe Valea Cremenei, în Buzăul ardelean. Tot aici se aflau expuse rămăşiţe animale: un schelet de urs de peşteră şi unul de mamut din epoca diluviană, fosile din eocen şi melci pietrificaţi din jurassic; apoi minerale din liasic, plante carbonizate şi minereuri de argint din zona Zărneştiului[13]. Colecţia geologică era completată cu mostre de roci, hărţi şi diagrame care explicau evoluţia zonei[14].

A şaptea şi ultima sală, mai mică, era mobilată cu trofee de vânătoare împăiate (un cerb, un urs, un lup, o vulpe, un mistreţ, o pisică sălbatică), reptile din Ţara Bârsei, insecte şi fluturi, schelete de animale. De asemenea se mai aflau expuse păsări împăiate, atât specii care trăiesc împrejurul Braşovului, cât şi cele care apar în această zonă mai rar[15].

În biroul directorului se afla o bibliotecă ce conţinea bibliografia completă a studiilor, articolelor şi cărţilor despre Ţara Bârsei şi Braşov, scrise în română, germană sau maghiară.

Referinţe

  1. Pavalache, p. 300-301.
  2. Dumitraşcu, Maximescu, p. 161-162.
  3. Dumitraşcu, Maximescu, p. 162.
  4. Wachner, p. 85.
  5. Braşovul..., p. 38.
  6. Braşovul..., p. 39.
  7. Şuluţiu, p. 67.
  8. Braşovul..., p. 39.
  9. Braşovul..., p. 39.
  10. Şuluţiu, p. 68.
  11. Braşovul..., p. 39.
  12. Braşovul..., p. 40.
  13. Braşovul..., p. 40-41.
  14. Şuluţiu, p. 68.
  15. Braşovul..., p. 41.

Bibliografie

  • Braşovul şi împrejurimile, Biroul de ziare Elekes, Braşov, 1938.
  • Dumitraşcu, Ion şi Maximescu, Mariana, O istorie a Braşovului din cele mai vechi timpuri până la începutul secolului XX, Editura Phoenix, Braşov, 2001, ISBN 973-85235-6-7
  • Pavalache, Dan, Cronică de Braşov, ed. a II-a, Editura Haco International, Ghimbav, 2008, ISBN 978-973-7706-09-6
  • Şuluţiu Octav, Braşov, Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II”, Bucureşti, 1937.
  • Wachner, Heinrich, Istoria Ţării Bârsei, Ed. Aldus, Braşov, 1995, ISBN 973-96091-9-8