Nicolae Catargiu-Calimachi
de la Enciclopedia României
Nicolae Catargiu-Calimachi | ||
Naţionalitate | român | |
Născut | 3 februarie 1831, Iaşi, judeţul Iaşi | |
Decedat | 9 februarie 1882, Paris | |
Ocupaţie | diplomat, om politic | |
Părinţi | Ştefan Catargiu, Ruxandra Calimachi |
Nicolae Catargiu-Calimachi (n. 3 februarie 1831, Iaşi, judeţul Iaşi - d. 9 februarie 1882, Paris), diplomat şi om politic.
Biografie
Fiu al logofătului Ştefan Catargiu, unul din cei trei caimacami moldoveni din perioada precedentă unirii Principatelor (octombrie 1855-5 ianuarie 1859) şi al Ruxandrei Calimachi, care a insistat ca el să poarte şi numele marii familii din care ea făcuse parte.
Studiază la Iaşi, apoi la Paris (din 1857).
Ca deputat al Adunării Constituante din 1866, se opune, alături de alte personalităţi ca C. Grădişteanu, N. Racoviţă sau A. Pascal, proiectului de Constituţie ce viza drepturile şi libertăţile individuale. Membru al societăţii „Junimea” (din 1876), se implică în viaţa politică, fiind în două rânduri ministru de Externe în guvernele Dimitrie Ghica (28 noiembrie 1869-27 ianuarie 1870) şi Ion Ghica (18 decembrie 1870-11 martie 1871).
Este numit agent diplomatic la Paris (aprilie 1877-aprilie 1880) şi la Londra (mai 1880-aprilie 1881), timp în care redactează lucrarea La question du Danube, pe care o publică la Paris, în 1881. Bun politician şi diplomat, a reuşit să treacă peste inconvenientul de a fi fost fiul unui antiunionist, remarcându-se printre marii politicieni ai vremii, Carol I considerându-l un „om cult şi foarte distins”.
Bibliografie
- Stoica, Stan (coord.) - Dicţionar biografic de istorie a României, Editura Meronia, Bucureşti, 2008