Nicolae Ivan

Nicolae Ivan (n. 17 mai 1855 la Aciliu, judeţul Sibiu - 3 februarie 1936, Cluj-Napoca), episcop, membru de onoare al Academiei Române.

Biografie

A fost fiul lui Ioan Ivan şi a Mariei născută tot Ivan, „ţărani cu frica lui Dumnezeu, oameni casnici, cruţători şi de o proverbială cinste şi onorabilitate în tot ţinutul”, conform mărturisirii sale autobiografice. Familia sa era formată din 9 copii, 7 băieţi şi 2 fete, dintre care au rămas în viaţă 4 băieţi şi o fată. Dintre aceştia doar doi au fost destinaţi să urmeze studii superioare, cel mai mare Ivan şi cel mai mic Nicolae. Între anii 1861 şi 1863 a început şcoala primară din satul Aciliu, apoi a continuat ciclul primar în satul Sălişte. Începând cu anul şcolar 1965-1966 a fost înscris la gimnaziu în Sibiu. Fratele său mai mare, Ivan a suportat o parte a cheltuielilor întreţinerii la Liceul de Stat din Sibiu pe care l-a finalizat în 1875. S-a înscris apoi la Seminarul teologic „Andreian” din Sibiu pe care l-a absolvit după trei ani, în anul şcolar 1876-1877.

Începând cu anul şcolar 1876-1877 a funcţionat ca învăţător la Şcoala Normală capitală din Sălişte unde a funcţionat timp de trei ani. La 12/24 februarie 1880 s-a căsătorit cu Maria Jech, fiica notarului din Nocrich. Tânăra urmase Institutul surorilor franciscane de la Sibiu unde învăţase limba franceză şi era de confesiune romano-catolică, iar înainte de căsătorie a făcut trecerea legală la ortodoxism.

În data de 3/15 februarie s-a născut fiica sa Veturia-Maria, prilej de bucurie pentru diaconul Nicolae Ivan. La 9 zile de la naşterea fetiţei îi moare soţia din cauza unei febre puerperale, despre această grea pierdere spunând Nicolae Ivan în autobiografia sa: „De n-aş fi avut această copilă, Dumnezeu ştie ce s-ar fi ales de mine. Ea mi-a oţelit în puteri, dorul de a-i da ei creştere şi a-i asigura viitorul, m-a împins la lucru, la cruţare şi la o viaţă cât se poate de modestă.”

A dus o luptă dârză împotriva încercărilor de deznaţionalizare prin şcoală şi şi-a exprimat punctul de vedere românesc în privinţa învăţării limbii maghiare în şcolile româneşti la congresul învăţătoresc de la Budapesta din 12 august 1881 ca delegat al învăţătorilor. A fost numit de către ministrul de Justiţie Dr. T. Pauler din Budapesta ca spiritual şi învăţător la Institutul de corecţiune din Aiud, iar în data de 26 octombrie 1884 a fost hirotonit preot sub jurisdicţia institutului.

Ca o recunoaştere pentru activitatea sa, în 1934 este numit membru de onoare al Academiei Române. Moare la 3 februarie 1936 la Cluj.

Bibliografie

• Vasiu Nicolae, Bunea Ion şi coord., Episcopul Nicolae Ivan 1855-1936 Ctitorul reînviatei Episcopii a Vadului Feleacului şi Clujului. Studii şi documente, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului Feleacului şi Clujului, 1985