Păru
de la Enciclopedia României
| Satul Păru |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1723 |
| Populaţie | 261 locuitori |
| Cod poştal | 307127 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Păru este un sat în judeţul Timiş, comuna Coşteiu. Are o populaţie de 261 locuitori (2002).
Localizare
Se situează în zona de est a judeţului Timiş, la 13 km nord de municipiul Lugoj, pe drumul judeţean DJ609B Coşteiu - Făget. Are haltă la calea ferată Lugoj-Ilia. Distanţa pe cale ferată până la municipiul Lugoj este de 11 km.
Păru se învecinează la nord cu Balinţ, la est cu Nevrincea, la sud cu Ţipari şi la vest cu Gruni.
Istorie
Satul Păru a fost din vechime un sat românesc. Prima sa atestare documentară este destul de recentă, la 1723. Notele lui Marsigli de la sfârşitul secolului 17, nu aminteau nimic de această localitate.[1] Ea apare pentru prima dată pe harta Banatului întocmită de contele Mercy în 1723, cu numele Pöel. Acelaşi nume apare şi pe o veche ştampilă a satului care datează din 1748.[2] Din a doua jumătate a secolului 18, documentele sunt mai dese şi toate numesc localitatea Poerul. În această perioadă a fost construită şi prima biserică a satului, din lemn, care era situată iniţial pe locul numit „la morminţi”. Dar spre sfârşitul secolului XVIII, când satul a fost sistematizat, vechea biserică de lemn a fost şi ea mutată pe amplasamentul nou.[3]
Sub administraţia maghiară satul va primi numele Begakörtes. În 1889, vechea biserică de lemn a fost renovată, dar la 1927 ea a fost demolată, pentru a face loc bisericii noi, din cărămidă. Cu toate că în zonă s-au efectuat colonizări cu populaţii alogene, caracterul său românesc a rămas neschimbat până astăzi.
Populaţia
La recensământul din 2002, satul Păru a înregistrat un număr de 261 locuitori, în uşoară scădere faţă de recensământul din 1992. Dintre aceştia, 258 locuitori sunt români şi 3 maghiari.
Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează: <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=700 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total
1880,579 1890,579 1900,662 1910,626 1920,554 1930,601 1941,549 1956,451 1966,410 1977,383 1992,285 2002,261 </lines>
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Săcară, Nicolae, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara ISBN 973-592-074-3
- Varga E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 1992, [1]