Patriciu Dragalina

Patriciu Dragalina
Patriciu Dragalina
Naţionalitate		român
Născut		1849, Borlova, Caraş-Severin
Decedat		1917, Caransebeş
Ocupaţie		pedagog, istoric

Patriciu Dragalina (sau Patriciu Drăgălina, n. 1849, Borlova, Caraş-Severin - d. noiembrie 1917, Caransebeş), profesor, pedagog, membru al partidului naţional român din Banat, consacrat în istoriografia bănăţeană ca autor al lucrării Din Istoria Banatului Severin.

Biografie

S-a născut în satul bănăţean Borlova, din judeţul Caraş-Severin, în apropiere de Caransebeş. Tatăl său era preotul satului, frate cu tatăl generalului Ion Dragalina. Şcoala elementară a făcut-o la Borlova şi Caransebeş. Apoi a făcut timp de doi ani de zile şcoala militară din Caransebeş (şcoala regimentului grăniceresc). Dar pentru că tatăl său vroia să-l facă preot, l-a mutat la Lugoj, apoi la Timişoara. După ce şi-a luat bacalaureatul a beneficiat de o bursă din partea regimentului grăniceresc, astfel că a putut să se înscrie la Facultatea de filosofie de la Viena. A mai primit o bursă şi de la episcopia din Caransebeş (în 1875) pentru a-şi completa studiile superioare în Germania, la Institutul geografic din Gotha.

Coperta primului volum al lucrării Din Istoria Banatului Severin, Caransebeş, 1899

După finalizarea studiilor superioare în 1876, Patriciu Dragalina s-a reîntors acasă şi a fost imediat numit profesor la Institutul pedagogic din Caransebeş, deschis cu doi ani în urmă de episcopul Ioan Popasu, cel care-i asigurase bursa de studii în Germania. Până în anul 1908 a funcţionat ca profesor de geografie şi matematică al acestui institut. În acest an, directorul Ştefan Velovan trece în România, astfel că Patriciu Dragalina este numit director în locul lui.

Din septembrie 1907 este numit director al Internatului Comunităţii de avere iar din 28 noiembrie 1910 devine preşedinte al acestei societăţi de importanţă cardinală pentru viaţa economică şi culturală a bănăţenilor din Caraş-Severin. Va face parte din Consiliul de administraţie al Comunităţii timp de 30 de ani.

Pe plan politic s-a implicat în viaţa Partidului Naţional Român şi a avut de suferit numeroase persecuţii din cauza atitudinii sale politice naţionale. A fost şi pensionat anticipat din această cauză.

Ca istoriograf s-a consacrat prin lucrarea „Din Istoria Banatului Severin”, în patru volume, din care doar primele trei au fost publicate (volumul I: Istoria Banatului Severin până la căderea Turnu-Severinului în mânile Turcilor 1524; volumul II: Severinul sub stăpânirea principilor ardeleni pănă la predarea cetăţilor Caransebeş şi Logoj în mânile Turcilor; volumul III: Resboaiele între Austria şi Turcia pentru eliberarea Banatului, până la înfiinţarea regimentului valaho-illiric, 1658-1767) , al patrulea rămânând în manuscris. A scris şi un manual de geografie şi unele prelegeri de geografie şi istorie dedicate învăţătorilor din dieceza de Caransebeş.

A decedat în noiembrie 1917 la Caransebeş.

Bibliografie

• Cosma, Aurel - Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933

Legături externe

• Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” Timişoara, Din Istoria Banatului Severin, volumul I