Simeon Mangiuca

Simeon Mangiuca
Simeon Mangiuca
Naţionalitate		român
Născut		2 septembrie 1831, Broşteni, Caraş-Severin
Decedat		4 decembrie 1890, Oraviţa
Ocupaţie		folclorist
Membru de onoare al Academiei Române
Ales		22 martie 1890

Simeon Mangiuca (n. 2 septembrie 1831, Broşteni, jud. Caraş-Severin - d. 4 decembrie 1890, Oraviţa), folclorist, membru de onoare al Academiei Române.

Biografie

S-a născut în satul cărăşean Broşteni; tatăl său era preotul ortodox Ioachim Mangiuca, iar mama sa se numea Calina Berceanu. Studiile secundare le-a făcut la liceul din Oraviţa, apoi la Seghedin, Lugoj şi Oradea. După terminarea studiilor liceale a urmat Facultatea de Drept la Budapesta (1852-1855), unde şi-a luat şi doctoratul, apoi s-a îndreptat către Vârşeţ, unde a studiat timp de trei ani teologia.

Proaspăt absolvent al studiilor superioare (1858), este numit practicant de drept la locotenenţa Voivodinei de Timişoara. Tot acum devine profesor de limba şi literatura română la gimnaziul german din Timişoara. Ca profesor activează pentru emanciparea culturală a românilor într-un moment în care forţele româneşti resimţeau greaua lovitură de la revoluţia din 1848.

La 1861 este ales prim-pretor al circumscripţiei Jamu Mare, post pe care-l va ocupa timp de aproape 8 ani. Între timp pregăteşte examenul de avocatură (cenzura), pe care-l ia în 1868, după care părăseşte administraţia şi se stabileşte ca avocat la Oraviţa. Acum începe să se dedice studiului şi scrisului.

Activitatea sa culturală se concretizează în numeroase articole publicate în ziare precum „Albina” din Viena, „Luminătorul” din Timişoara sau „Familia” din Oradea. Începe să studieze aprofundat folclorul românesc, tratează din punct de vedere teoretic, se concentrează pe obiceiurile populare, pe colinde. Studiază obiceiurile funebre, este autorul uneia dintre primele cercetări de folclor comparat de la noi. Publică numeroase lucrări de referinţă în domeniu. Academia Română îl numeşte membru corespondent la 22 martie 1890.

Suferea de o boală de inimă care îl măcina încetul cu încetul, fără să poată găsi un leac eficient. Se stinge din viaţă la vârsta de 59 de ani, la 4 decembrie 1890 la Oraviţa.

Opera (selectiv)

• De la originea, vechitatea şi însemnătatea istorică a numelui Valacu (în ziarul Albina, 1866-1867)
• Baba Dochia, studiu mitologic (în revista Familia, Oradea, 1874)
• De însemnătatea botanicei româneşci, primul studiu amplu de etnobotanică (1874)
• Calendarul iulian, gregorian şi poporul român (1882)
• Studii limbistice sau 100 de etimologii revindecate elementului român contra Miclosich şi Cihac (1883)
• Cincizeci de etimologii de cuvinte bănăţeneşci de origine romană(1884)
• Daco-romänische Sprach und Geschichtforschung (1890), cea mai importantă lucrare a sa, apărută în anul morţii sale în mai multe ediţii; cuprinde valoroase studii de fonologie şi morfologie a limbii române.

Bibliografie

• Cosma, Aurel, Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933
• Rusu, Dorina N. , Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967

Bibliografie recomandată

• Deleanu, Marcu Mihai, Academicianul Simeon Mangiuca, Editura TIM, Reşiţa 2002 ISBN 973-8136-63-6