Sofia Nădejde

Sofia Nădejde
Născută		11 septembrie 1856, Botoşani
Decedată		11 iunie 1946, Iaşi
Ocupaţie		publicist

Sofia Nădejde (n. 11 septembrie 1856, Botoşani – d. 11 iunie 1946, Iaşi). Publicist, militant pentru drepturile femeii.

Biografie

Fiica lui Vasile Băncilă Gheorghiu, descendent al unor răzeşi scăpătaţi, şi a Pulheriei Profira Neculce, moştenitoare a testamentului literar al cronicarului Ioan Neculce. A studiat la pensionul Glowaska din localitatea ei natală şi a obţinut bacalaureatul la Iaşi . În 1876 se căsătoreşte cu publicistul Ioan Nădejde, membru al mişcării socialiste din România. Pe această filieră intră în contact cu ideologia socialistă, interesându-se în particular de statutul femeii şi rolul pe care aceasta trebuia să îl joace în societate.

Debutează publicistic, în 1879, cu articolul Chestiunea femeilor, în „Femeia Română” şi literar, în 1885, cu nuvela Două mame, publicată în „Contemporanul”. Sofia Nădejde şi-a expus pe larg argumentele în favoarea cauzei feministe în publicaţii precum „Contemporanul” ( seria de articole din 1881 – 1882), „Femeia Română”, „Basarabia”, „Drepturile omului”, „Muncitorul”, „Literatură şi ştiinţă”, „Munca”, „Lumea Nouă ştiinţifică şi literară”, „Albina” sau „Evenimentul literar”, pe care l-a condus în 1894 ş.a.

A supus atenţiei cititorului din România subiecte la modă în mediul publicistic occidental, cum ar fi raportul dintre inteligenţă şi mărimea creierului sau relaţia dintre educaţie şi emancipare civică. Ferventă susţinătoare a cauzei feministe, Sofia Nădejde a militat pentru ridicarea spirituală a femeii române, condiţie sine qua non a afirmării sale publice. Este o prezenţă la fel de activă în rândurile Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, motiv pentru care a fost învestită în 1897 cu preşedinţia celui de-al IV-lea Congres. S-a afirmat ca om de litere, publicând romane (Robia banului, 1906, Părinţi şi copii, 1907), nuvele (Din chinurile vieţii, 1895) sau dramă (O iubire la ţară, 1881). Sofia Nădejde a reuşit în mod exemplar să formuleze în termenii vehiculaţi în epocă profesiunea de credinţă a feministelor.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.