Stelian Popescu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Stelian Popescu
Stelian Popescu.jpg
Stelian Popescu în 1933
Născut 19 februarie 1874, Lacu Turcului, Prahova
Decedat 1954, Spania
Ocupaţie ziarist, jurist
Partide Partidul Conservator Democrat
(1908 - 1922)
Partidul Naţional Român
(1922 - 1926)
Partidul Naţional Liberal
(1926 - 1928)

Stelian Popescu (n. 19 februarie 1874, Lacu Turcului, judeţul Prahova - d. 1954, Spania), ziarist, avocat, magistrat, director al ziarului „Universul”, preşedinte al Ligii Antirevizioniste Române, deputat, ministru de Justiţie.

Originea. Studiile

S-a născut la 19 februarie 1874 în satul Lacu Turcului, comuna Balta Doamnei, judeţul Prahova, într-o familie de răzeşi. Tatăl său era preotul satului şi era urmaşul unui preot fugit din Ardeal. După terminarea studiilor liceale la „Sf. Petru şi Pavel”, Stelian Popescu se înscrie la Facultatea de Medicină militară, însă renunţă în scurt timp în favoarea Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti.

Cariera juridică. Director la „Universul”

În 1896 obţine licenţa în ştiinţe juridice şi este angajat copist la Ministerul Lucrărilor Publice, apoi ajutor de judecător la Balş (noiembrie 1896), judeţul Romanaţi, şi la Caracal. În 1899 se transferă la Bucureşti, ca ajutor pe lângă Tribunalul Ilfov. În 1901, Popescu devine procuror, apoi judecător de instrucţie la Tribunalul Ilfov.

Din cauza unor neînţelegeri în cadrul Ministerului Justiţiei, în 1904 îşi dă demisia din magistratură şi se reprofilează pe avocatură iar în contemporan începe să colaboreze cu faimosul ziar „Universul” al lui Luigi Cazzavillan.

La moartea acestuia din urmă, în 1911, Stelian Popescu devine director al ziarului, căruia îi imprimă o orientare de dreapta. Va rămâne în această poziţie până în 1944 când alege să plece în exil.

În 1916 este concentrat şi numit magistrat militar, iar ziarul Universul rămâne, pe perioada ocupaţiei germane, pe mâna lui Virgil Dărăscu. După război, situaţia financiară dificilă a ziarului îl determină să-l transforme în societate pe acţiuni, ceea ce va impulsiona creşterea acestuia şi transformarea în cel mai mare ziar interbelic.

Cariera politică. Ministrul Justiţiei

În politică a fost partizan al lui Take Ionescu. În 1908 se înscrie în Partidul Conservator Democrat, iar în 1912 obţine primul mandat în Reprezentanţa Naţională. A fost de mai multe ori deputat de Prahova şi ministru de Justiţie în guvernul Take Ionescu (17 decembrie 1921 - 17 ianuarie 1922).

După moartea lui Take Ionescu (21 iunie 1922), partidul intră într-un proces de descompunere. În aceste condiţii, pe 21 noiembrie 1922, are loc fuziunea cu Partidul Naţional Român, astfel că o serie de fruntaşi conservatori intră în Comitetul Executiv al PNR.

Treptat, disensiunile dintre foştii takişti şi liderii PNR se accentuează, mai ales în contextul iminentei fuziuni cu Partidul Ţărănesc. Astfel, în aprilie 1926, un grup din care făcea parte Stelian Popescu şi-au anunţat demisia din partid, afirmând că acesta era lipsit de orientarea necesară ducerii cu succes a luptelor politice.

După această experienţă, Popescu se înscrie în Partidul Naţional Liberal. Din această calitate este numit la conducerea Ministerului de Justiţie în guvernul de coaliţie condus de Barbu Ştirbey (4 iunie 192720 iunie 1927) şi în guvernarea naţional-liberală prezidată de fraţii Brătianu (22 iunie 1927 - 3 noiembrie 1928).

Liga Antirevizionistă. Exilul. Ultimii ani

În 1933, împreună cu mai mulţi oameni de elită, pune bazele Ligii Antirevizioniste Române. Critica sa la adresa puterii i-a atras adversitatea regelui Carol al II-lea care a interzis activitatea Ligii. La începutul anilor '40 l-a susţinut pe mareşalul Ion Antonescu, sprijinind deschis războiul României împotriva URSS pentru redobândirea Basarabiei şi Bucovinei.

În martie 1944 a fugit în Occident, mai întâi în Elveţia, apoi stabilindu-se în Spania. Între timp, în ţară a fost condamnat în absenţă de către Tribunalul poporului, în procesul ziariştilor naţionalişti, pentru poziţia avută în anii 40.

Activitatea politică

Activitate Mandat
Deputat 1912
Ministrul Justiţiei 17 decembrie 1921 - 17 ianuarie 1922
4 iunie 1927 - 3 noiembrie 1928

Bibliografie

  • Lazăr, Liviu, Mişcarea antirevizionistă din Transilvania în perioada interbelică, Editura Călăuza, Deva, 2003 ISBN 973-8438-03-9 p.207
  • Predescu, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7

Bibliografie recomandată

  • Popescu, Stelian - Amintiri, Editura Albatros, 2000 ISBN 973-24-0645-3
  • Popescu, Stelian - Memorii, Editura Majadahonda, Bucureşti 1994