Sulger

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

În Evul mediu, sulgerul (sau slugerul) era un dregător din Moldova şi Ţara Românească, însărcinat cu strângerea sulgiului[1] Se ocupa deci cu aprovizionarea cu carne a curţii domneşti şi a armatei şi era şeful măcelarilor. Primea bani de la vistierie pentru a cumpăra vite pentru curte şi se ocupa de vitele confiscate în ţară. Subalternii săi erau vtori- şi tretisulgerul si sulgereii. În Moldova a mai existat in secolul XVII şi un „cămăraş de sulgiu”.

Prima menţiune a sulgerului datează din 13 iunie 1456 în Moldova şi 7 noiembrie 1480 în Ţara Românească. A făcut parte din sfatul domnesc, apoi a decăzut treptat ca importanţă.

Bibliografie

  • Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
  • Sachelarie, Ovid; Stoicescu, Nicolae (coord.), Instituţii feudale din ţările române. Dicţionar, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1988
  • Scorpan, Costin, Istoria României. Enciclopedie, Editura Nemira, Bucureşti, 1997 ISBN 973-569-180-9

Note

  1. denumire medievală pentru dările percepute în natură (mai apoi în bani), care se plăteau pentru vitele sau oile tăiate; era una din principalele surse de aprovizionare cu carne a curţii domneşti.