Tomnatic (Timiş)

Satul Tomnatic Comuna Tomnatic Judeţul Timiş (TM)

Amplasarea localităţii în judeţul Timiş
{{#widget:Google Maps		key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w	lat=45.935871	lng=24.960938	zoom=5	smallzoomcontrol=yes	width=230	height=210}}

Atestare	1772
Populaţie	3.011 locuitori
Cod poştal	307255

Index sate în judeţul Timiş
Sate în judeţul Timiş

Index sate în România
Sate în România

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Tomnatic este un sat în judeţul Timiş şi singura localitate a comunei cu acelaşi nume. Are 3.109 locuitori (la 1 ianuarie 2007).

Etimologie

Numele este traducerea românească a germanului Triebswetter („vreme tomnatică”). Acesta a fost numele satului până la unirea Banatului cu România. Prin românizare, s-a trecut la denumirea Tomnatic. În unele cazuri s-a folosit şi forma „Tomnatec”.

Localizare

Tomnaticul se situează în vestul judeţului Timiş, la 14 km sud-est de oraşul Sânnicolau Mare şi 58 km est-nord-est de municipiul Timişoara. Este accesibil de pe drumul DN6 Timişoara - Cenad, care trece la 3 km est de localitate. Tomnaticul are haltă proprie la calea ferată Timişoara - Sânnicolau Mare, care trece pe la marginea satului.

Se învecinează la vest cu Nerău, la nord cu Sânnicolau Mare, Sânpetru Mare şi Saravale, la est cu Lovrin, iar la sud cu Vizejdia şi Gottlob.

Istoric

Localitatea este atestată documentar în urmă cu mai bine de 250 de ani, ca urmare a aşezării pe vatra actualei localităţi a populaţiei germane. Anterior aici a existat o aşezare de români şi sârbi, Naghiuz (din maghiară Naghuz ) despre care se mai vorbea în documentele din Evul Mediu. Aceasta a fost locuită până spre sfârşitul perioadei otomane, pentru că Marsigli, la 1690-1700 aminteşte despre prediul Nagyeöz.

Odată cu recucerirea Banatului de sub stăpânirea turcească, la 1716, a început şi colonizarea regiunii. În 1772, la Tomnatic au fost colonizaţi locuitori din zona Alsacia-Lorena, în majoritate francezi. Acest lucru explică frecvenţa cu care se întâlnesc numele de familie de origine franceză. 62% dintre primii colonişti veneau din zona Chateau-Salins din Franţa (la graniţa cu Germania), 8% din Luxemburg, 5% din regiunea Baden, 5% din Bavaria iar restul din alte zone ale Germaniei. Iniţial au fost construite 200 de case, după planurile inginerului Antonius de Triebswetter. Numele noului sat franco-german a fost dat în cinstea acestuia: Triebswetter.

Tomnaticul a fost pentru o bună perioadă de timp cel mai mare sat "francez" din Banat. Germanii erau aşezaţi în partea de sud a satului pe aşa-zisa Deutschgasse (strada germană), iar francezii locuiau în restul satului. Cu timpul s-a produs o asimilare a francezilor din partea germanilor, alţi francezi au luat calea altor colonii franceze din Banatul sârbesc. În 1890 a fost înregistrată ultima persoană care mai vorbea numai limba franceză. În vocabularul local s-au mai păstrat câteva cuvinte de origine franceză iar numele unor familii aminteşte de originile franceze ale locuitorilor: Bailly, Bourgeau, Boquel, Frecôt, Tirier, etc.

În perioada administraţiei maghiare, s-a numit Nagyösz, iar după 1920 a luat actualul nume românesc. Nu mai puţin de 1.002 de persoane au fost deportate în Bărăgan numai din Tomnatic (adică aproape un sfert din populaţie).

A făcut parte din comuna Lovrin. Comuna Tomnatic a fost reînfiinţată în baza Legii nr.84/2004, desprinzându-se de comuna Lovrin.

Demografie

Evoluţia demografică

Iniţial locuit de colonişti francezi (care s-au germanizat cu timpul) şi germani, Tomnaticul a devenit la scurt timp de la înfiinţare un sat cu caracter puternic german, de religie romano-catolică, caracter care s-a păstrat pentru aproape 200 de ani de la înfiinţare şi până după al doilea război mondial. Puţini reprezentanţi ai celorlalte naţionalităţi s-au stabilit aici. Spre sfârşitul secolului XIX s-au aşezat la Tomnatic câteva familii de polonezi, de unde şi numele străzii "polonezilor" (Polengasse). La recensământul din 1880 erau înregistraţi 3.428 de locuitori, dintre care 3.363 germani (98%). Cei mai mulţi locuitori s-au înregistrat la recensământul din 1890: 3.659. După acest moment, procentul germanilor a început să scadă uşor, însă s-a păstrat ridicat până după al doilea război mondial. Unirea Banatului cu România nu a influenţat foarte mult balanţa etnică, dar numărul germanilor a continuat să scadă constant.

După al doilea război mondial, a început şi plecarea germanilor. În 1941 mai erau 2.743 germani, pentru ca, după 50 de ani, în 1992, la Tomnatic să mai trăiască 383 germani. O bună parte din ei au luat calea Germaniei în perioada comunistă iar cei care au mai rămas au plecat după 1990. Locul lor a fost luat treptat de locuitori români veniţi din diferite regiuni ale ţării. Numărul locuitorilor a continuat să oscileze în jurul cifrei de 3.000. După o scădere importantă înregistrată în perioada de tranziţie, numărul locuitorilor a reînceput să crească. La recensământul din 2002 au fost înregistraţi 3.088 locuitori, în creştere cu aproape 6% faţă de 1992. Dintre aceştia, 2.429 erau români, 260 ţigani, 154 germani, 144 maghiari, 75 ucraineni. La 1 ianuarie 2007 erau înregistraţi 3.109 locuitori.

Conform datelor de la recensământului din 2011, Tomnaticul are 3.011 locuitori, în uşoară scădere faţă de 2002 (-2,5%). Din punct de vedere etnic, populaţia e formată din 2.459 români, 217 ţigani, 131 maghiari, 126 germani, 47 ucraineni şi 30 de alte etnii. Se remarcă o creştere a ponderii românilor din totalul populaţiei (de la 78,6% la 81,6%) şi o scădere generală a numărului de ţigani, germani, maghiari şi ucraineni. Germanii au scăzut în proporţie mai mare, ajungând să fie a patra etnie numeroasă, faţă de a treia cea mai numeroasă în 2002. În acelaşi timp, maghiarii devin a treia etnie.

<lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=3700 colors=003153,F5B800,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români, germani

1880,3428,29,3363 1890,3659,32,3560 1900,3435,41,3319 1930,3269,132,2945 1941,3364,266,2743 1966,3459,1253,1819 1977,3585,1673,1454 1992,2927,1987,383 2002,3088,2429,154 2011,3011,2459,126 </lines>

Economie

Economia locală este bazată pe agricultură, locuitorii fiind specializaţi pe cultivarea legumelor. În trecut, satul a fost cunoscut pentru podgoriile şi livezile sale. După instalarea comunismului, agricultura s-a profilat pe legumicultură pe scară largă. Tomnaticul a fost în trecut cel mai mare centru de producţie de boia de ardei din Banat. Astăzi, cultura ardeiului de boia este practicată pe scară mult mai mică.

Pe raza comunei funcţionează câţiva agenţi economici industriali de mărime medie-mare, dintre care cei mai importante sunt Tomnatic Furnir (fabricare de furnire şi panouri de lemn), SC Agroindustriala TomTim (cultivarea cerealelor, leguminoaselor şi a plantelor oleaginoase) şi B.D.K.W. Agrar SRL (agricultură).

Stema comunei

Stema oficială a comunei Tomnatic a fost adoptată de Guvern prin Hotărârea nr. 912/2013. Aceasta se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. Scutul are două cartiere separate de o bară îngustă în formă de fulger cu trei trepte de argint. Cartierul dextra, pe fond negru, este mobilat cu un nor din argint şi şase picături din aur, dispuse 3: 2: 1. În cartierul senestra, pe fond verde, este plasat un ciorchine de strugure cu frunză de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate
Construirea primului grup de case la întemeierea comunei de către coloniştii germani a fost îngreunată de ploi şi furtuni, care au durat tot sezonul, fapt marcat de norul şi picăturile de ploaie. Fulgerul şi ploaia sunt elemente preluate din vechea pecete a localităţii. Negrul simbolizează cerul întunecat al furtunii de toamnă, iar verdele renaşterea naturii, dar şi roadele toamnei reprezentate prin ciorchinele de strugure. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

Imagini

• 

  Satul văzut din turnul bisericii romano-catolice; în prim-plan şcoala

• 

  Biserica romano-catolică

Bibliografie

• Petri, Anton Peter; Wolf, Josef, Heimatbuch der Heidegemeinde Triebswetter im Banat, Tuttlingen, 1983
• Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Legături externe

• http://www.primariatomnatic.ro/ Site-ul primăriei Tomnatic
• http://www.triebswetter-banat.ro/