Vlad al VII-lea Vintilă

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la Vlad Vintilă)
Salt la: navigare, căutare
Vlad al VII-lea Vintilă
Replace this image male.png
Născut  ?
Decedat 10- 13 iunie 1535, Craiova
Ocupaţie domnitor
Părinţi Radu cel Mare

Vlad al VII-lea Vintilă (n. ? – d. între 10 şi 13 iunie 1535, lângă Craiova), domn al Ţării Româneşti (cca. 18 septembrie 1532 – între 10 şi 13 iunie 1535).

Biografie

Fiu al lui Radu cel Mare, este impus pe tron de către boierii buzoieni. Din martie 1533 se adresează sultanului pe care-l roagă, prin intermediul unei solii poloneze, să-i acorde învestitura. Primeşte steagul înainte de 4 mai 1533, sultanul acceptând alegerea ţării.

Pe 6 ianuarie 1534, domnul primeşte la Bucureşti o importantă delegaţie a Patriarhiei Ecumenice, act ce a marcat reintrarea mitropoliei muntene sub controlul acesteia.

O parte din marii boieri în frunte cu Vâlsan logofătul, nemulţumiţi de tratativele secrete pe care domnul le întreţine cu Ferdinand I de Habsburg, organizează un complot pentru a-l înlocui. La 25 iulie 1534, la trecerea trimisului sultanului, Aloisio Gritti, prin Ţara Românească, o parte din boierii complotişti se alătură acestuia. Domnul soseşte în grabă cu oastea şi, având aprobarea Porţii, îi pedepseşte crunt pe răzvrătiţi, care îşi pierd capetele şi averea.

Măsurile luate împotriva marii boierimi, legăturile cu Petru Rareş şi Ştefan Mailath, aliaţii lui Ferdinand, au dus la suprimarea sa. În cursul unei vânători este străpuns cu suliţele de doi oameni ai cumnatului său, Momce logofătul.

Vlad Vintilă ctitoreşte mănăstirea Menedic (Buzău), unde a fost înmormântat şi face danii unor lăcaşuri de cult de la Muntele Athos, Chilandari, Marea Lavră a Sf. Anastasios, Zographou, Xeropotamos, Vatopedi şi Kutlumuz.

Bibliografie

  • Ciobanu, Tiberiu, Domnii scurte dar însemnate în istoria românilor, Editura Zamolsara, Timişoara, 2007
  • Idem, Domnitori români mai puţin cunoscuţi, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2005
  • Giurescu, Constantin, C., Giurescu, Dinu, C., Istoria Românilor, vol. 2, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976
  • Mărculeţ, Vasile, Ştefănescu, Alexandru, Marcu, George ş.a., Dicţionarul domnilor Ţării Româneşti şi ai Moldovei, Editura Meronia, Bucureşti, 2009
  • Rezachevici, Constantin, Enciclopedia Domnilor Români. Cronologia domnilor din Ţara Românească şi Moldova, vol. 1, sec. XIV-XVI, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001
  • Tudoran, Pompiliu, Domnii trecătoare-Domnitori uitaţi, Editura Facla, Timişoara, 1983
Domnitorii Ţării Româneşti
LitovoiSeneslauBărbatNegru VodăTihomirBasarab INicolae AlexandruVladislav VlaicuRadu IDan IMircea cel BătrânVlad UzurpatorulMihail IRadu PrasnaglavaDan al II-leaAlexandru AldeaVlad DraculMircea al II-leaBasarab al II-leaVladislav al II-leaVlad ŢepeşRadu cel FrumosBasarab cel BătrânBasarab cel TânărVlad CălugărulRadu cel MareMihnea cel RăuMircea al III-leaVlad cel TânărNeagoe BasarabTeodosieVlad Dragomir CălugărulRadu de la AfumaţiMehmed Bei de NicopoleDan al III-leaVladislav al III-leaRadu BădicaBasarab al VI-leaMoise VodăVlad ÎnecatulVlad VintilăRadu PaisieBarbu NeagoeŞerban din IzvoraniLaiotă BasarabMircea CiobanulRadu IliePătraşcu cel BunPetru cel TânărAlexandru al II-lea MirceaMihnea TurcitulPetru CercelŞtefan SurdulAlexandru cel RăuMihai ViteazulNicolae PătraşcuSimion MovilăRadu MihneaRadu ŞerbanGavril MovilăAlexandru IliaşAlexandru CoconulLeon TomşaRadu IliaşMatei BasarabConstantin Şerban BasarabMihnea al III-leaGheorghe GhicaGrigore I GhicaRadu LeonAntonie Vodă din PopeştiGheorghe DucaŞerban CantacuzinoConstantin BrâncoveanuŞtefan CantacuzinoNicolae MavrocordatIoan MavrocordatConstantin MavrocordatMihai RacoviţăGrigore al II-lea GhicaMatei GhicaConstantin RacoviţăScarlat GhicaŞtefan RacoviţăAlexandru GhicaGrigore al III-lea GhicaEmanuel Giani RusetAlexandru IpsilantiNicolae CarageaMihai ŞuţuNicolae MavrogheniAlexandru MoruziConstantin HangerliAlexandru ŞuţuConstantin IpsilantiIoan Gheorghe CarageaTudor VladimirescuGrigore al IV-lea GhicaAlexandru D. GhicaGheorghe Bibescu • caim. Constantin CantacuzinoBarbu Ştirbei • caim. Ioan Manu, Emanoil Băleanu şi Ioan Alexandru FilipescuAlexandru Ioan Cuza