Zoe Dumitrescu-Buşulenga

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la Zoe Dumitrescu Buşulenga)
Salt la: navigare, căutare
Zoe Dumitrescu-Buşulenga
Replace this image female.png
Născut 20 august 1920, Bucureşti
Decedat 5 mai 2006, Văratec, jud. Neamţ
Ocupaţie critic şi istoric literar
Sigla Academiei Romane.png
Membru titular
al Academiei Române
Ales 22 ianuarie 1990

Zoe Dumitrescu-Buşulenga (n. 20 august 1920, Bucureşti – d. 5 mai 2006, Văratec, com. Agapia, jud. Neamţ). Critic şi istoric literar.

Biografie

Fiică a juristului Nicolae Dumitrescu şi a Marei Apostol. A absolvit Şcoala Centrală din Bucureşti, a studiat muzica la Conservatorul „Pro-Arte” dar, îmbolnăvindu-se de tuberculoză, a trebuit să renunţe la cariera muzicală, îmbrăţişând, în schimb, după cum ea însăşi afirma, cariera de jurist a tatălui şi pe cea de filolog a mamei. A obţinut, mai întâi, licenţa în Filologia engleză şi germană, după care pe cea în Ştiinţe Juridice. În 1970 şi-a susţinut doctoratul cu teza Renaşterea – Umanismul – Dialogul artelor.

În perioada 19481971 a străbătut toate treptele didactice de la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, devenind şi şef al Catedrei de Literatură Comparată, din 1974. În acelaşi timp a fost şi redactor la Editura pentru Literatură şi cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu” din Bucureşti, pe care îl va conduce din 1973, redactor şef al publicaţiilor academice „Revista de istorie şi teorie literară” şi „Synthesis”.

Alte funcţii deţinute au fost cele de vicepreşedinte al Uniunii Femeilor din Republica Socialistă România, în 1966, deputat în Marea Adunare Naţională, vicepreşedinte al Academiei de Studii Sociale şi Politice, din 1970, preşedinte al Comitetului Naţional Român de Literatură Comparată, membru corespondent (1974 – 1990) şi titular, din 22 ianuarie 1990, al Academiei Române, vicepreşedinte al acesteia, în perioada 2 februarie 1990 – 18 februarie 1994, director la «Accademia di Romania» din Roma, între 1991 şi 1997. A fost, de asemenea, membră a mai multor instituţii străine, Comitetul Executiv al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată (1973 – 1979), «Académie Européenne des Sciences et des Arts», cu sediul la Paris (1988), Academia «Europaea», cu sediul la Londra (1993).

A publicat volume de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, analize stilistice, memorialistică , prefeţe ori postfeţe la ediţii din operele unor mari scriitori români şi străini, unele traduse în limbile germană şi engleză, iniţiator şi coordonator al unor sinteze de istorie literară la Institutul „George Călinescu” etc. A debutat în 1963 cu monografiile Ion Creangă şi Mihai Eminescu, după care au urmat Surorile Brontë (1967), Renaşterea, umanismul, şi dialogul artelor (1971, 1975), Sofocle şi condiţia umană (1974), Eminescu – cultură şi creaţie (1976), Periplu umanistic (1980), Eminescu şi romantismul german (1986), Eminescu. Viaţa - Opera - Cultura (1989), Muzica şi literatura (3 vol., 1986, 1987, 1992), Itinerar cultural european (2001), Caietul de la Văratec, Convorbiri şi cuvinte de folos (2007) ş.a.

A fost decorată cu distincţiile Meritul cultural (1971), 23 August (1974), Ordinul bulgar "Kiril şi Metodie" (1977), Merito della Repubblica Italiana, în grad de comandor (1978), Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1986, 1989), Premiul Herder (1988), Premiul Adelaide Ristori (1993), Grande Ufficiale (1996). În 2003, i s-a acordat Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Ofiţer pentru întreaga activitate şi contribuţia la studierea, conservarea şi promovarea patrimoniului cultural românesc. Deşi au existat voci care, după 1989, i-au imputat cedările în faţa regimului lui Nicolae Ceauşescu, imaginea ei a rămas aceea a unui om al cărţii. După moartea soţului său, Apostol Buşulenga, s-a retras la Mănăstirea Văratec unde, din 2005, s-a călugărit sub numele monahal de sora Benedicta. A fost înmormântată la Mănăstirea Putna. „Cărţile Doamnei Z. dezvăluie o cunoaştere adâncă a istoriei literaturii, a muzicii, a artelor privirii” (Dan Grigorescu). „A fost un intelectual cu multiple cunoştinţe şi posibilităţi, un remarcabil om de carte” (Nicolae Manolescu).

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009