Craioveştii
de la Enciclopedia României
Craioveştii au fost o familie de mari boieri din Ţara Românească, care stăpâneau cele mai întinse domenii feudale din Oltenia (Dolj şi Romanaţi). Ei deţineau titlul de Mari bani ai Craiovei, funcţie pe care au transmis-o ereditar începând cu domnia lui Vlad Călugărul (1482 - 1495). Înrudirea dintre domnii Ţării Româneşti şi Craioveşti în secolul XV-XVI, este originea revendicării tronului de către urmaşii lor, Radu Şerban şi Matei Basarab.
Craioveştii au dat tronului Ţării Româneşti doi domni:
- Neagoe Basarab (1512 - 1521)
- Radu Şerban (1602 - 1610, 1611)
Din familia Craioveştilor s-au mai remarcat:
- Barbu Craioveanu (sau Craiovescul) - mare ban (1492 - 1520)
- Pârvu - mare vornic şi mare ban (1521 - 1529)
- Danciu - mare comis
- Radu - postelnic
- Preda, fiul lui Pârvu - mare ban (1520 - 1521)
- Pârvu II şi Barbu II, fiul său - al doilea fiind mare ban (1529 - 1530)
- Barbu III, fiul lui Preda - mare ban (1533 - 1535).
De la Barbu III, în lipsă de fii, bănia a trecut la Şerban (1535 - 1539), căsătorit cu Marga. Neamul Craioveştilor s-a perpetuat printr-un fiu al Margăi, prin cel al boierilor Brâncoveni, apoi prin urmaşii lui Neagoe banul şi ai Ancăi şi în fine prin Basarabi.
Biografie
- Ciobanu, Tiberiu, Domnitori români mai puţin cunoscuţi, Editura Excelsior Art, Timişoara 2005 ISBN 973-592-136-7 pp.197-198
- Predescu, Lucian, Eniclopedia României, Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9399-03-7