Bastionul Fierarilor din Braşov

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Bastionul Fierarilor , aflat în colţul de nord-vest al cetăţii Braşov, exista deja la 1521. Prima atestare documentară este datată însă opt ani mai târziu, în 1529. Având formă pentagonală, bastionul este construit pe trei nivele, cu guri pentru păcură şi goluri de tragere. Înainte, probabil că pe locul Bastionului Fierarilor se afla un turn, distrus de inundaţia din anul 1526, apoi refăcut în anul 1527, când sunt amintite pentru prima oară ruinele turnului fierarilor. Un „turn al fierarilor” este menţionat în lista armamentului din anul 1562, ca aflându-se în cartierul „Catherina”, între turnurile olarilor şi franzelarilor — neidentificate astăzi. La 30 iulie 1667 o altă inundaţie, cauzată de o ploaie torenţială, a distrus fortificaţiile din acest loc, iar în 1668 Bastionul Fierarilor a primit forma sa definitivă. Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a transformat şi această fortificaţie într-o ruină, fiind refăcut de abia după 20 de ani. În 1820, în locul turnului fierarilor, s-a ridicat o poartă mai mică — finisată de către meşterul constructor Joseph Jani — având stema Braşovului pe frontispiciu. Îngreunând foarte mult circulaţia, şi această poartă a fost demolată, în 1874. Bastionul a suferit importante reparaţii la 1709, adăugându-i-se arcade de cărămidă. În 1938, după ce o vreme a slujit muntelui de pietate, clădirea a fost renovată, ajungând la forma de astăzi. Totodată, în el au fost mutate Arhivele Braşovului, în 1923, care se găsesc şi astăzi în aceeaşi clădire ca parte a Arhivelor Naţionale.