Nicolae Rosetti-Roznovanu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Nicolae Rosetti-Roznovanu
Replace this image male.png
Născut 7 februarie 1842, Iaşi, judeţul Iaşi
Decedat 22 octombrie 1891, Iaşi, judeţul Iaşi
Ocupaţie jurist, politician
Părinţi Nicolae Rosetti – Roznovanu şi Maria Ghica – Comăneşti

Nicolae Rosetti – Roznovanu (n. 7 februarie 1842, Iaşi, judeţul Iaşi – d. 22 octombrie 1891, Iaşi, judeţul Iaşi), jurist, politician.

Biografie

Fiul lui Nicolae Rosetti – Roznovanu şi al Mariei Ghica – Comăneşti, nepot al marelui logofăt Gheorghe Rosetti. Face studiile la Paris unde obţine bacalaureatul şi licenţa în drept (1858-1861). La revenirea în ţară este numit judecător la tribunalul Iaşi.

De familie bună, averea imensă, ambiţia mamei, amintirea bunicului şi tatălui său şi ei rusofili, candidaţi, la tronul Moldovei (o data fiind chiar adversari) l-au făcut pe Nicolae Rosetti – Roznovanu să-şi dorească să fie domn. Lezată de faptul că acţiunea lui Alexandru Ioan Cuza îi diminuase influenţa politică şi adusese "ruina", transformând Iaşii într-un oraş de rang inferior, marea boierime conservatoare din Moldova a găsit în el candidatul perfect pentru tronul Moldovei, separată de Ţara Românească.

După abdicarea forţată a lui Cuza, o delegaţie de boieri îi propune domnia, iar el acceptă. Guvernul de la Bucureşti însa, neliniştit de veştile venite de la Iaşi, trimisese pe „domnii Lahovari si Golescu” (ultimul, membru al Locotenentei Domneşti formate la 11 februarie 1866), pentru a se asigura că instrucţiunile guvernului vor fi respectate, cu menţinerea unirii sub un domn străin. Nicolae Rosetti – Roznovanu anunţă că nu se putea conta pe acceptarea unui principe străin şi se pronunţă definitiv pentru separarea Moldovei. Ideea lui a fost repede acceptată şi aclamata şi se formează imediat un comitet de 16 persoane care să vegheze ca desfăşurarea alegerilor pentru Adunarea Electivă (fixate la 9 şi 17 aprilie 1866) să se pronunţe pentru „asociere” (nu pentru unire).

În dimineaţa zilei de 3 aprilie, corespondentul din Iaşi a ziarului „Neue Freie Presse” aprecia la vreo 200 numărul demonstranţilor. Numărul victimelor din încăierarea ce a avut loc, era apreciat la 12 morţi şi 16 răniţi. Nicolae Rosetti – Roznovanu, mitropolitul Calinic Miclescu şi alţi conspiratori au fost judecaţi şi închişi. Primul act semnat de noul principe, Carol, în 10 mai 1866, a fost amnistierea celor arestaţi „pentru crime şi delicte politice”. Este astfel eliberat, printre primii, alături de mitropolitul Calinic Miclescu.

În 1868, a fost ales consilier municipal şi deputat, iar în 1877 s-a distins în Războiul de Independenţă al României în luptele de la Plevna prin curajul şi vitejia unanim recunoscute.

Bibliografie

  • Stoica Stan (coord.), Dicţionar biografic de istorie a României, Editura Meronia, Bucureşti, 2008.