Retragerea administraţiei romane din Dacia
de la Enciclopedia României
Retragerea administraţiei romane din provincia Dacia[1] s-a făcut în două etape. Tot mai dificil de apărat, datorită atacurilor permanente ale popoarelor migratoare, provincia nord dunăreană şi-a pierdut importanţa strategică, lucru care l-a făcut pe împăratul Gallienus (253 – 268) să dispună retragerea unor trupe de la nordul Dunării (perioada 260 – 268). Datorită acestei măsuri, mai mulţi cetăţeni romani rămân fără o bună apărare în faţa invadatorilor. În contextul pregătirii campaniei orientale, împăratul Aurelianus (270 – 275) decide renunţarea la provincia nord–dunăreană. Începând cu anul 271 sunt retrase armata şi administraţia din Dacia şi transferate la sud de Dunăre. Pentru a nu ştirbi prea mult prestigiul Imperiului Roman, împăratul creează la sud de Dunăre provinciile Dacia Ripensis şi Dacia Mediterranea care menţin, cel puţin teoretic, aparenţa integrităţii imperiului.
Pe teritoriul fostei provincii continuă să existe o importantă populaţie romanizată peste care pătrund carpii şi dacii de vest în Transilvania şi sarmaţii iazygi în Banat, supuşi procesului de romanizare.
Retragerea administraţiei romane de la nordul Dunării în timpul lui Gallienus
[…] împreună cu fiul său Saloninus, căruia-i dăduse titlul de Caesar, el [Gallienus] aduse statul roman aproape de marginea prăpastiei, astfel încât goţii care înaintaseră nestingheriţi prin Tracia au ocupat Macedonia, Achaia şi ţinuturile învecinate cu Asia: […] şi fiind pierdute teritoriile de dincolo de Dunăre pe care le câştigase Traian[2].
Şi Gallienus a fost proclamat Caesar de către senat la Roma […]. Dacia pe care Traian o alipise imperiului dincolo de Dunăre, a fost pierdută. Grecia, Macedonia, Pontul, Asia au fost devastate de goţi. Pannonia a fost pustiită de către sarmaţi şi cvazi[3].
Traian i-a învins pe dacii lui Decebal şi a transformat în provincie romană teritoriul Daciei de dincolo de Dunăre; aceasta are de jur împrejur un milion de paşi, dar în timpul împăratului Gallienus ea a fost pierdută […][4].
După aceasta, pe dacii din ţinuturile de dincolo de Dunăre, care au o întindere de un milion de paşi, i-a prefăcut în provincie Traian, în timpul domniei sale, după ce regele lor Decebal a fost omorât. Gallienus însă le-a pierdut în timpul domniei sale […][5].
Retragerea administraţiei romane de la nordul Dunării în timpul lui Aurelianus şi crearea a două provincii sud-dunărene cu numele Dacia
Deoarece toată Ilyria şi Moesia erau devastate, şi numai spera să o mai poată păstra, el [Aurelian] a golit provincia Dacia, pe care o crease Traian dincolo de Dunăre. Romanii pe care i-a scos de pe ogoarele şi din oraşele Daciei i-a aşezat în partea de mijloc a Moesiei. Şi astfel provincia Dacia este acum în dreapta Dunării, pe când înainte fusese în stânga ei[6].
[…] iar Aurelian, după ce i-a mutat de acolo pe romani, a creat două Dacii în regiunea Moesiei şi Dardaniei[7].
Văzând că Illyria a fost devastată , iar Moesia pierdută şi nemaisperând să mai poată păstra Dacia transdunăreană, provincia care o crease Traian, el a părăsit-o şi a retras armata şi pe provinciali. Populaţiile pe care le-a scos dintr-însa le-a aşezat în Moesia şi a numit-o „Dacia sa”, provincia care acum desparte cele două Moesii[8].
[…] împăratul Aurelian, rechemând de acolo legiunile, le-a aşezat în Moesia şi acolo, într-o parte a acesteia, a întemeiat Dacia Mediterranea şi Dacia Ripensis, la care a adăugat Dardania[9].
Note bibliografice
- ↑ Doina Benea, Dacia în timpul lui Aurelianus, în „Banatica”, 13, 1995, p. 149 – 170; A. Bodor, Emperor Aurelian and the Abandonment of Dacia, în „Dacoromania” 1, 1973, p. 29 – 40; H. Daicoviciu, Gallieno e la Dacia, în Miscellanea in onore di Eugenio Manni, Roma, 1979, p. 651 – 659; K. Horedt, Die letzten Jahrezehnte der Provinz Dakien in Siebenbürgen, în „Apulum” 16, 1978, p. 211 – 237; C.C. Petolescu, Scurtă istorie a Daciei romane, p. 124 – 126; Idem, Dacia şi Imperiul Roman. De la Burebista până la sfârşitul Antichităţii, Bucureşti, 2000, p. 298 – 301; D. Ruscu, L’abandon de la Dacie romaine dans les sources littéraire, I în „Acta Musei Napocensis”, 35, I, 1998, p. 235 – 254; II, în Idem, 37, I, 2000, p. 265 – 275
- ↑ Sextus Aurelius Victor, Despre împăraţi, 33, 3, în FHDR, II, p. 25
- ↑ Eutropius, op. cit., IX, 7 – IX, 8, 2, în Ibidem, p. 39
- ↑ Rufius Festus, Scurtă istorie a poporului roman, VIII, în Ibidem, p. 43
- ↑ Iordanes, Faptele romanilor, 217, în Ibidem, p. 407
- ↑ Ibidem, IX, 15, 1 în Ibidem p. 39
- ↑ Rufius Festus, op. cit, VIII, în Ibidem, p. 43
- ↑ Scriitorii istoriei împăraţilor, p. 178 – 9, 39, 7, în Ibidem, p. 109
- ↑ Iordanes, op. cit., 217, în Ibidem, p. 407