Văliug

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Comuna
Văliug

Judeţul Caraş-Severin (CS)

Stema judetului Caras-Severin.png
Localităţi componente
Văliug
Populaţie 928 locuitori (2010)
Altitudine medie 645 metri n. m.
Primar Marius Mocanu (UPSC)
Pagină web Siteul oficial al primăriei

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Comuna Văliug este situată pe versantul de nord-vest al Munţilor Semenic, pe cursul superior al râului Bârzava, la poalele de vest-nord-vest ale vârfului Semenic.

Administraţie

Comuna Văliug are în componenţă un singur sat: Văliug. Se învecinează la nord şi nord-vest cu municipiul Reşiţa, la vest cu comuna Caraşova, la sud cu comuna Bozovici, la sud-est cu comuna Prigor, la nord-est cu comuna Bucoşniţa, iar la est cu comuna Teregova şi comuna Brebu Nou.

Istorie

Comuna a fost înfiinţată la 1720 de către mai multe familii de români care au fugit din Oltenia din cauza impozitelor insuportabile impuse de domnia fanariotă. Primii locuitpri i-au spus Văliug, de la valea Văliucului unde s-au aşezat primii colonişti. În schimb, germanii au numit-o Franzdorf, în cinstea împăratului Francisc care i-a ajutat să se aşeze aici.

La 1780 teritoriul comunei era acoperit în mare parte de păduri. După înfiinţarea fabricilor de la Reşiţa în 1770, a început defrişarea tot mai accelerată a pădurilor. Astfel, comuna s-a putut extinde şi pe teritoriul defrişat s-au aşezat noi colonişti, atât români cât şi germani sau de alte naționalități. În ce priveşte coloniştii români, se cunosc nume de familii precum Muntean, Bălan, Brebenar, Rasovan, Spătar, Grama, Ponoran sau Jurma.

Prima biserică a fost românească şi a fost construită în secolul XVIII. Era însă o clădire umilă care a fost reparată şi îmbunătăţită cu timpul. În legătură cu vechimea acesteia, se ştie că la 1759 preot era Adam Musta.

În anul 1793 s-au aşezat aici 300 de familii de colonişti germani originari din Austria de Jos, care s-au aşezat de-a lungul Bârzavei. La 1807 s-au aşezat colonişti cehi şi slovaci, specializaţi în tăierea lemnelor. În 1808 a sosit din Cehia primul medic al comuni, Anton Faber.

În 1855 localitatea a fost trecută în proprietatea societăţii austro-ungare de căi ferate (StEG). Au urmat noi colonizări făcute de această societate. În 1858, spre exemplu, au fost colonizate 40 de familii din Carintia şi Friaul (Friuli). Între 1859 - 1860 au sosit aici multe grupuri de germani. În 1861, germanii şi-au ridicat propria biserică. În 1878, românii au construit o nouă biserică mai mare pe locul celei vechi.

În perioada interbelică era o comună mare, cu aproape 2.500 de locuitori, majoritatea români, dar şi un număr mare de germani, maghiari şi cehi.

Demografie

<lines size=550x180 title="Evoluţia populaţiei din comuna Văliug" ymin=0 ymax=2500 colors=3B444B xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total

1880,2154 1890,2383 1900,2481 1910,2197 1920,1941 1930,1618 1941,1506 1956,1207 1966,1504 1977,1491 1992,1185 2002,982 2007,970 2010,928 </lines>

La ultimul recensământ al populaţiei, în 2002, populaţia comunei Văliug era de 982 locuitori[1], dintre care 881 erau etnici români, 10 etnici maghiari, 8 etnici romi, 8 etnici ucraineni, 80 de etnici germani, un etnic sârb, un etnic croat şi un etnic slovac.

Bibliografie

  • Ghinea, Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
  • Ilieşiu, Nicolae, Monografia istorică a Banatului: Judeţul Caraş, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2011 ISBN 606-8304-39-7
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]
  • Biroul electoral central - Primari aleşi pe municipii, oraşe şi comune, 2008

Note

  1. Date demografice conform recensământului din anul 2002